În luna în care aparatele dentare se transformă în diademe cu smaralde curate, toate formele iau forma deformaţilor. Şi mă gândesc de unde până unde s-au inventat dansurile, mâncărurile fără sare şi colanţii pentru bărbaţi. Ca să fiu mai cinstită, cred că nu mă gândesc la nimic. Sau poate la ploaia de zahăr. Polonic după polonic, vorbe nespuse se coboară strigătelor din mintea mea şi se mărunţesc strecurându-se violent prin sita sufletului meu de hârtie. Aproape crem, aproape albă, aproape de culoarea nucilor.
Pune-mă într-o ramă de sârmă ghimpată, zincată şi culcată peste toate câmpurile necultivate şi lasă-mă acolo câteva semestre, material didactic pentru nisip, culori triste şi toate felurile de pauze.
Sună puţin clopoţelul. Aş vrea să mă odihnesc. În lunile astea cu aparat dentar n-am timp nici să îmi măsor gingiile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu