Cred că erau căpșuni. Și pantalonii mei negri. Ți-am arătat șosetele cu fir auriu și m-am lipit de perete obosită și speriată. Fericită. A doua zi am numărat broaște de hârtie și lacrimi de crocodil vinovat. M-am străduit să fiu mai sinceră, dar era greu.
Amintirile se șterg, ca limbile pe care nu le vorbești chiar dacă au fost ale tale.
miercuri, 29 martie 2017
miercuri, 22 martie 2017
Eu sunt....(Eu eram...) - aprilie 2009
Ochii aproape tineri care se
trezesc dimineaţa în altă limbă. Primele mişcări ale orei opt şi ultimele ale
nopţii. Între ele sunt cartea pe care o port în geantă şi ştampila aruncată pe
hârtiile prea grele pentru luna aprilie.
Amestecate
în cazanul fiinţei, amintirile mele şi ale celor din urmă se pierd între
frânturile de poveşti imaginate. Duminicile îmi dau ocazia să mă imaginez şi
linia dintre ce am fost, ce aş vrea sau ce aş putea să fiu şi ce sunt se şterge
ca amintirea unui pilot beat.
luni, 13 martie 2017
La última
Cansada y con los huesos
gastados de tanto invierno, la mujer salió del árbol. No había esperanza. Ni
olor a café, ni Vespas rotas en medio de ciudades medievales o gritos de padres
hartos de serlo. Cogió su abrigo de marca y se propuso hacer, una vez más, el
último recorrido del mundo. En el mar los guionistas se habían ahogado con
montañas. ú﷽﷽﷽﷽﷽﷽﷽﷽r, una vez mrtos de
serloA No se habn del ndo habjas de r a
Abonați-vă la:
Postări (Atom)