irinadehartie.blogspot.com Web analytics

joi, 26 noiembrie 2009

Mă dor buzele de atâta clişeu pe marginea veche a DVD-urilor. Mă cam sperie cuvintele mici şi lipsa de timp secerată de lipsa de sunete. Mă ameninţă sălbatic portierele, portbagajele şi bagajele. Şi porţile fără intrări. Mă gândesc la râsul dezorganizat al unui a actor scund. Aştept.

miercuri, 25 noiembrie 2009

Birds of Paradise


A fost de atâtea ori miercuri, ora 10:58...În ciorapii mei dorm zece degete. Pe mână inelul se scobeşte-n piatră. Am impresia că genunchiul stâng e obosit şi sătul de nemulţumirea mea cu privirea la formele lui. Pocneşte când merg. A fost miercuri şi săptămâna trecută. Şi-aproape sigur a fost şi 11:00.
Pe cerul gurii, ciocolata fierbinte se ceartă cu pielea. Cerul - aşa de umed, întunecat şi ars de ciocolată. Gura cerului închisă. Şşşşşttt.În visele chelneriţelor fotbalişti copilăroşi îşi îneacă emoţia-n limonadă verde. În visele mele pelerinajul către Calafat se accentuează pe un deal, într-o pădure cu frunze rotunde şi colorate. Există păsări ale paradisului care se încăpăţânează să spele pe jos, să şteargă praful de pe crengi şi-apoi să danseze. Nu ştiu cum reuşesc, dar din penele negre nu li se mai văd decât ochii şi-o fustă de paiete-albastre. Cerul gurii mele e populat de păsări netalentate. Ciocolata arde şi ea.

luni, 23 noiembrie 2009

Poveşti despre culori nerespectate

O gutuie proaspătă cu mirosuri pufoase de sălbăticiune crudă. Cam aşa era, cu basca roşie şi pantofii grei şi cam la fel se purta când mergea grăbită pe lângă parcul în renovare şi se-mpiedica de consoane nefinisate. Cam ca o gutuie fără zahăr, rămasă peste an în oala ruginită şi plictisită de-atâta schimbare. Eu către gutuie: Cobor şi mă-ndrept şi urc şi m-aplec, privesc, arunc, zâmbesc şi cad, zbor şi păşesc solid pe plăci de blană ecologică şi mă supăr, mă-ndoi şi calc apăsat, din ce în ce mai puţin apăsat, din ce în ce mai puţin apăsat.
Sunt o bască roşie pe care n-o am, ornată cu cercei mov de metal curios. Sunt singură şi din ce în ce mai des mă numesc bob de cafea confundat cu pui de năut.

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Trei ori douăşunu

Pe sufletul meu se scurg două picături de dimineaţă. Încet. Douăşunu. Douăşunu. Douăşunu.Întreb. De ce dimineaţa are gust de noapte de fiecare dată când te trezeşti în mijlocul visului cu pinguini. Că eu m-am săturat de luna albă. Aş vrea una mai verde, mai puţin păcătoasă, mai puţin salvatoare. M-ar mulţumi calitatea mai slabă şi vocea mai puternică. Vreau să mă strângi puţin, dimineaţa. Dimineaţa albă şi fotografia de buletin. Ca şi cum în ea ar încăpea clădirile dărăpănate şi cerşetorii nespălaţi, vaza de cristal, cartea la reducere, patul pentru copii, visul cu pinguini şi condiţionalul imposibil. Pe sufletul meu fusese primăvară. Şi l-am şters cu buretele plin de cafea, aproape convinsă că primăvara nu există decât în manualele de supravieţuire în alte emisfere.
Mă consolez cu melodii sălbatice şi cu şampon fără miros. Îmi spăl mâinile cu zahăr şi gusturi literare nesolicitate.

Blog de Oro


Mulţumesc din suflet domnului Şerban Tomşa - http://serbantomsa.blogspot.com/ şi domnişoarei Nicolle - http://with7flowersinmyhair.blogspot.com/ pentru că, citindu-mi blogul, au considerat că merită a fi unul dintre "Blogurile de Aur".

Vă mulţumesc mult şi vă dăruiesc şi eu cu multă admiraţie aceeaşi "diplomă virtuală".
Nu numai pentru că trebuie să respect regulile (măcar parţial), dar pentru că sunt convinsă că îl merită, îl dăruiesc şi următorilor:

http://baboozduk.blogspot.com/
http://mintea-de-ceai.blogspot.com
http://the80sbabies.blogspot.com
http://barconpalabras.blogspot.com
http://dulce-mahala.tapirul.net/
http://flaviusobeada.wordpress.com/
http://monomaniashow.blogspot.com/
http://pantacruel.blogspot.com/

Regulile pentru a-l dărui şi altora, dacă vreţi, sunt următoarele:

1. afişarea premiului; (copy & add photo);
2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;
3. oferirea lui catre 10 bloggeri sau cati doriti voi;
4. informarea bloggerilor prin mesaj. (lucru pe care eu îl voi face în momentul în care conexiunea îmi va permite să trec pe la toţi cei care trebuie anunţaţi)

miercuri, 18 noiembrie 2009

Chestionar

Şi eu mă întreb, fără niciun pic de pasiune, artă sau imaginaţie, cum arată casa ta. Mă gândesc dacă stai cu chirie, în cămin, la hotel sau dacă te-ai mutat recent, dacă ai moştenit-o sau dacă iubeşti pe cineva numai ca să nu iubeşti direct broasca şi dublura cheii primită la a doua aniversare. Fără artă. Destul de evident. Mă întreb dacă ai covoare sau te bucură papucii pe parchet. Poate că nu prea-ţi plac papucii. De unde să ştiu eu? Dacă ai mochete sau covoare persane. Ai perdele lungi, albe şi agitate sau te sperii de fiecare dată când aprinzi lumina şi vezi că de la blocul din faţă ţi se aruncă plini de tandreţe ochi cocoşaţi. Poate în faţa ta se pleacă un cartier de case. Ai frigider mic, mare, alb, gri sau răceşti berile în chiuvetă? Şi cu ce pastă de dinţi te speli pe mâini când eşti copil, beat sau plictisit? Cât despre pat...e mare? Dublu? Saltea cu arcuri? Sau mic? Apă? Paie? Dacă ai lenjerie colorată, n-o băga la spălat cu cămăşile albe! Ai multe cămăşi albe? Dacă ai lenjerie albă şi plapumă groasă cred că nu dormi singur. Dacă ţi-e teamă să dărâmi teancul de cărţi înseamnă că...Dar ai teancul de cărţi? Îl ţii pe birou? Ai birou? Poate scrii pe masa din bucătărie. Sau poate că găteşti în pat. Pe măsuţa de sticlă de lângă pat. A nu! Asta e măsuţa mea. Nu poţi să scrii pe ea. Te descalţi la uşă? Poate că împarţi clădirea cu doi bătrâni îndrăgostiţi. Sau poate ai câini şi pisici şi surori sau părinţi. Poate că n-ai vrea să ai interfon, dar n-ai ce să faci. La ce număr stai? Ai musafiri? Mai vorbim.

Am impresia că n-ai prea multe cămăşi albe. Poate alte culori.

Plica

Nici eu nu ştiu cum ai făcut astăzi, dar ai întârziat şi-au întârziat şi tramvaiele şi nisipurile din clepsidre şi construcţia caselor şi balele câinilor însetaţi şi, nu ştiu de ce, cred că şi coordonatele vrăjitoarelor de la Institutul de Fizică. Au întârziat toate telefoanele şi toate câmpurile lexicale. Am întârziat şi eu şi-am luat toate deciziile rele din lume. M-am împiedicat de grăunţe de lapte, m-am sărutat cu stâlpi nesiguri, m-am căţărat pe volane de carton şi m-am abătut de la planul iniţial până am ajuns la tramvaiele care întârziau şi ele, derutate de clepsidre. Cât despre ideea şubredă de-acum câteva vieţi, aş prefera să ne întâlnim pe unul din podurile frământate cu icre de circ ca să nu poţi să-mi spui că trotuarul te derutează şi preferi să amânăm concertul încă vreo câteva vieţi. Şi da. Şi nu. Şi încă o dată da. Am nevoie de coordonate. Scrisoare pentru rafturile goale. Plic închis. Cu bale de câine întârziat.

marți, 17 noiembrie 2009

Predicción de sueño

Porque en mi sueño los actores secundarios (solos en el escenario) se peinan con hojas de vainilla, comen nubes con uvas y cambian la lealtad por pan, nueces y agua con gas. El beso - cliché - presente- también.

Lectura licorilor de răchită murdară

Pentru că peste toate mesele, cafelele, ceştile, scrumierele, intrările şi ieşirile din toate barurile, restaurantele şi pub-urile albe sau negre sau gri sau mai ales de culoarea ceaiului de răchită murdară, peste toate astea şi peste tot (în sensul- nu foarte evident - al lui pretutindeni), tu nu ţi-ai fi uitat niciodată nici fularul, nici umbrela, nici crema de soare şi cu atât mai puţin bocancii pe care ţi-i pui de fiecare dată când te îndrăgosteşti de câte-un tânăr cu buze groase (şi de vreo două ori mai subţiri), cu ochi mari, sălbatici, dacă nu aproape săriţi, şi de cele mai multe ori (dar nu tot timpul) înalt, slab şi cu suflet de artist de cafenea.

Erată: Cu suflet de arahide uitate în cuptor şi cu ochi şi buze de punct punct punct şi virgulă.

Dormeau cuvinte

De pe pragul murdar întind pleoapele, le amestec cu praf de pernă bătrână şi-mi şoptesc. "Mă apropii pentru că-mi place să mă-ndepărtez. Dacă n-ar fi fost aici. Dacă aş fi oraş confuz şi loc pentru mai multă îndoială. Dacă m-ar chema Buenos Aires şi-aş zâmbi în faţa caselor căzute. Măcar de-aş fi culoare în visul sunetelor."

luni, 16 noiembrie 2009

La poartă

Ramele mov de cola-cao. Am senzaţia că mă aşteaptă câteva roţi de plastic. Roata norocului. Că mă simpatizează a doua şansă.

Un om cu barbă, baston şi încălţăminte cu moţ bate la poarta mamelor divorţate. Rugăminţile se apleacă asupra ta. Să-i dai puţină apă. Să-i citeşti o poveste argentinană. Să-l îngropi departe de gard. În nisip, pe plajă. Să faceţi castele. Sărată e marea! Sărat e fluturele! Să-l duci înapoi la ţărm. Ramele mov de coca-cola. Cioc! Cioc! La poartă omul cu castele-n papuci se strâmbă la centrul comercial. Vorbeşte în şoaptă. Nimeni nu vrea să ajungă. Toţi pleacă. Nimeni nu mai are papuci cu turn. Dacă n-ar ploua mâine, dacă n-ar fi gripă albă, dacă n-aş avea pleoapele supărate.

Ramele mov de cocoloco. Măsor cuvinte. Câmp de margarete murdare. Strămoşi speriaţi la poarta mamelor divorţate.

Cantec despre Joon si Sam

Refren:

Bătăile inimii ca aţa cusătorilor unei pălării. Pălăria îngustă uitată la croitor de duminică până marţi. Bătăile inimii în ritmul acului prin cartonul pălăriei. Pălăria uitată la croitor de duminică...Bătăile inimii ca pălăria aruncată peste creanga celor doi copaci din Parcul Central. Copacii îşi dispută creanga. Trotuarul se sperie de pălării. Gramatica n-are bătăi. Nici inimi. Nici pălării. Bătăile inimii ca pălăria uitată la croitor.

Încheiere: Circarii cântă noaptea, după spectacol, la acordeon. În pădurile de fag nu se prăjesc pălării.

miercuri, 11 noiembrie 2009

Ascultă-mă bine. Ştiu câte ape înoată. Câte vocale se nasc în maghiară. Câte pupeze mănâncă trei corbi într-o noapte, pe la mijlocul lui august.
Ascultă. Cineva, mai sătul decât tine, ştie câte inimi ţi-ar trebui ca să te transformi în şchiop, cocoşat şi haiduc.
Dacă vrei, numai dacă vrei, împrumută-mi ochiul tău stâng.
Poftă bună.

marți, 10 noiembrie 2009

Suta... Cine nu e gata...

Atunci mi-am dat seama că toate visele cu alcool se fabricau la cofetăria din colţ. Cineva îmi numără paşii. Era cum câteva luni. Apoi a fost sâmbătă. Şi nu ştiu de ce nu ploua nici atunci, nici acum. Sâmbătă noaptea visele mele s-au făcut aluat de apă de nor şi mâzgă şi m-au sărutat pe vârful unghiilor. Nu ştiu ce se întâmplă cu cofetăria din colţ. Parcă să zic că n-a fost acolo întotdeauna. Dimineaţa m-a trezit cu dinţii inegali. Şi-mi plăceau.

Săru'mâna...ne daţi şi nouă un pahar cu apă? Jucăm pituluşu'.

luni, 9 noiembrie 2009

Ceaţă peste bal

Aseară mi-am înnodat lumea la gât. Mi-am sărit din balconul frunţii şi-am dat drumul la apă peste aerul gălăgios. Aseară te-am prefăcut în cravată sărată şi-am sărbătorit cu vorbe pe care nu le cunoşteai oricâte cărţi de limbă străină estică ai fi mestecat. Te-am lăsat să crezi că lumea cu toate oraşele ei neluminate îmi stăteau la picioare pentru că ştiu trei cuvinte iuţi. Pe care nu vreau să ţi le spun ca să nu se luminze minunile. Pe care le ascund de teamă că mătasea se rupe la gât. Oameni pentru care am plâns şi brăţări de argit pe care nu le înţeleg nici cu închizătoare, nici fără. Dacă aş avea paşaport m-aş putea ridica pe vârfuri şi-aş putea cere viză pentru următorii cincisprezce kilometri. Şi tu nu pricepi nici asta, nici rostul prosoapelor. Apoi m-aş urca în tren, mi l-aş înnoda la mână şi-aş zbura cu el până-n inima ţării ca să-mi explici şi tu ce nu-nţeleg de la alţii când vine vorba despre fericire. Nu înţeleg nici de ce, nici pentru cât timp. Aş vrea să ştim că e vorba mai mult despre sârbi şi mai puţin despre ardei copţi.

Dar cred că asta rămâne pentru data viitoare când o să-mi zâmbeşti de pe marginea unui pahar premiant. Borges mă întreabă despre amintirile din timpul săptămânii. Pofticios.

duminică, 8 noiembrie 2009

Din cuier plouă cu muzică

Pianul se căţăra pe notele de plastic ale femeii de pe scaun. Tricou alb colorat cu vopsea pentru gardul din faţă. Muzica se înţelege mai bine topită în lapte de albină.Aşteaptă-mă pe cheia sol şi-ţi înmânez premiul pentru cel mai tânăr poet din regatul coloniilor albastre. Măsoară-mă puţin şi-apoi opreşte-te. Poţi să te trezeşti în august. La zece. Tobele se întrec cu pianul. Dormi în castelul lui Odiseu. Săruţi fete tinere pe malul muzicilor clasice. Se strecoară pe sub genele tale negre. Genele tale negre. Noaptea asta e mai neagră. Stăteai pe celălalt colţ al pianului. Şi ploaia cădea în râul cu nume gotic falsificat. Mănânci friptură şi tort cu fructe. Vorbeşti cu bătrânul. Se apropie un taxi. Umbrela portocalie. În cuier stau agăţate muzici.

Oboseala generează vise dulci

Mă supărase şi mă iertase. Inelul cu bob alb. Vedeam în el ochi negri compensaţi de ochelari albaştri şi visul de noaptea trecută, pitit cu sălbăticiune subtilă sub plapuma murdară. Ca să-mi amintesc dacă era vorba despre vara din clasa a VII-a sau despre ultimele două zile mi-am sărbătorit neputinţa cu caşcaval afumat de la magazinul din sensul giratoriu. Am coborât solemn pe scările pe care s-a împiedicat cel mai frumos bătrân din Hispanica şi-am strâns în braţe toate culorile de noaptea trecută. Cu tot cu teama, pofta şi neîmplinirea visului. Inelul supraveghea mişcarea ochilor spre dinţii tăi simpatici, urechile aplecate spre buzele tale adunate în cuvinte fără limbă şi gâtul meu în competiţie cu piatra ta. Inelul se gândea la părul care ţi-ar fi putut fi mai lung. Dimineaţa m-a trezit din realitate cu un vis aproape la fel de agitat ca tine.

joi, 5 noiembrie 2009

Eu şi Columb pe Marea Ridurilor

Fără să ştiu scriam şi eu frânturi de istorie absurdă, ironică, grotescă şi puţin mai dureroasă decât cea din clasa a VII-a. Cristofor Columb mă ia de mână dintr-o carte cu copertă de orhidee şi-mi strigă aproape călcat pe nervi: "Mai vii? Plecăm fără tine!" Astăzi se vând sejururi în spaţiu. Lui i-au făcut unul gratis. Eu ar trebui să plătesc cu trei accente şi-un ñ mic de mână. "Du-te tu, Cristóvão Colombo! Eu mai stau pănă se coc perele. Atunci o să fiu sus, pe codiţă şi-o să mă pot aruncă spre hotelul vostru. Să ţii fereastra deschisă. În 2009 se mai descoperă un ocean. Eu aş vrea să-l îmbătrânim rapid. Să-i spunem Marea Ridurilor. Nu ştiu dacă Academiile ar fi de acord. Ai putea să vorbeşti tu? Să le spui că...."
Vorbesc singură. Nici măcar magnetofonul mic din buzunar nu-mi mai răspune. Cristóbal a plecat de mult. E puţin nebun, ştiţi? A plecat în vacanţă (l-ar fi costat şapte sute de mii de euro dacă nu primea invitaţie scrisă de la rabin) ca să găsească Paradisul Aerian. Mă spăl pe dinţi cu norii lui Colón.
"Mai vii? Plecăm fără tine!"
"Du-te...Mai stau puţin. Poate în a treia călătorie. Atunci îţi ies ţie bine toate!"

luni, 2 noiembrie 2009

Carta cursi

Draga -,

Eu am ajuns bine. M-am întors cu trenul plin de întrebări şi cu înjurături proaspete de la vecinii de compartiment. Simt că am pierdut ceva în pana de curent de la Mehadia. Ajută-mă să-mi amintesc cu ce mă pictai şi de ce mă minţeai că draperiile roşii sunt albe. Întreabă-mă încă o dată dacă îţi plăcea să bei lapte sau whiskey ascuţit. Ajută-mă să înţeleg câţi metri pătraţi avea casa în care nu m-ai dus niciodată. Şi cât de departe era muzeul? Ai învăţat să minţi mai bine? Mie-mi place să scriu pe tablă. Am nevoie de numărul de telefon al instalatorului de aici. Mi-au spus că tu ştii cartea de telefon pe de rost. Mi s-au desfăcut şuruburile de la tălpile-albastre de ceramică topită în norii tăi. Tu la ce te gândeşti când îţi aminteşti de colecţia mea de pături? Te-ai ascunde sub carcasa mea dac-ai putea? Dă puţin drumul la muzică. Mi-e dor de furculiţele tale. Eşti aşa de calm că mă transformi într-o tigaie nouă care aşteaptă să prăjească fraze dulci. Ţine-mi pumnii. Mâine primesc buletinul de floare de ghiveci. S-ar putea să nu-ţi pot răspunde la fel de repede ca în seara asta.

Cu drag,
I.