Atunci mi-am dat seama că toate visele cu alcool se fabricau la cofetăria din colţ. Cineva îmi numără paşii. Era cum câteva luni. Apoi a fost sâmbătă. Şi nu ştiu de ce nu ploua nici atunci, nici acum. Sâmbătă noaptea visele mele s-au făcut aluat de apă de nor şi mâzgă şi m-au sărutat pe vârful unghiilor. Nu ştiu ce se întâmplă cu cofetăria din colţ. Parcă să zic că n-a fost acolo întotdeauna. Dimineaţa m-a trezit cu dinţii inegali. Şi-mi plăceau.
Săru'mâna...ne daţi şi nouă un pahar cu apă? Jucăm pituluşu'.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu