irinadehartie.blogspot.com Web analytics

marți, 18 august 2009

Când ai unsprezece ani şi uiţi poezia pe scenă

Când peste trotuarele augustului se aşterne pesticidul aruncat suav din elicopterul verde cu mustăţi lungi şi subţiri şi goale de suflet şi mai aşa ca şi altfel, încep să mă tem de război. Că e al meu, al lor sau al veveriţelor citadine, nu prea mă intersează. Ca o veritabilă concurentă la miss care n-a urcat aproape niciodată pe scenă, mă împiedic şi cad, urlând totuşi cu toată graţia de care dispun: Vreau pace pe pământ! Tocurile mi se astupă cu aplauze, eşarfa se transformă-n steag alb şi din sală, din ultimul rând, doi îndrăgostiţi îşi rup inimile de mila mea. Parc-am uitat şi poezia. Lacrimile strânse în primii unsprezece ani de viaţă se rostogolesc pe pianul căzut din spatele meu şi-ajung exact în ultimul rând, în şuviţele lungi ale îndrăgostiţilor. Mă întreb cum am mai mers a doua zi la şcoală...

Niciun comentariu: