irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 5 august 2009

Decupează-mă!


Cunosc un om care pictează cu ochii. Şi mă întreabă întotdeauna dacă-mi place ce scrie. Scrie cu pensule diluate şi cu stropi de fericire înăbuşită într-un fel de egocentrism simpatic şi colorat. Urechile mele pe pereţii albaştri şi mâinile murdare de vopsea pe perdelele de plastic gălăgios. Ce-am eu cu perdelele oare? Câteodată cântă. Şi-atunci din ochi îi sar bucăţi de culori şi-mpodobesc pânzele rămase din războiul cu iubita lui. Caut ceva mai puţin gălăgios, i-am spus. El s-a uitat la mine puţin plictisit şi mi-a pictat doi ochi mai mari şi câteva buze mai subţiri. Mi-a putrezit puţin sufletul, i-am spus. El s-a uitat la mine şi mi-a înlocuit sânii cu două flori de lotus. Zâmbeam ca să nu râd cu lacrimi şi el îmi zâmbea înapoi cu gura de cărbune fosforescent.
Cunosc un om care vede lumea printr-un evantai de vopsele şi nu ştie să se răzgândească decât cu graţia oamenilor de hârtie.
Am impresia că l-am văzut odată sub pereţii unei mănăstiri verzi. Omul cu ochii schiţaţi de lacrimi era ascuns sub tastele lui Dumnezeu ca să dea formă mişcării lumii de-atunci. Şi femeia îi plângea distanţa şi el zâmbea de-acolo, de sub hainele murdare, fericit că putea să cânte cu ochii şi nimeni n-avea să ştie vreodată ce le spunea sfinţilor.

Niciun comentariu: