irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 26 august 2009

Casa de nebuni şi uşa de roşu

Bate la uşa roşie, de lemn. Casa impunătoare nu lasă pe nimeni să iasă. El bate la uşă ca la o tobă tribală, fără oprire, fără cuvinte, fără gesturi şi fără să cheme pe nimeni. Din casa cu uşă roşie pitici cocoşaţi şi doamne parfumate se uită pe geamuri şi-l râd. Îl prefac în hliziri, în lacrimi, în cărţi de poveşti şi mingi de ping-pong. Uşa roşie se roade cu măselele de lapte. Apoi se intră şi nu se mai deschide. Şi din ea se aud corzi de vioară stropite de vin vechi, oţetit şi roase de pitici cocoşaţi şi doamne parfumate cu apă de colonie Albă ca Zăpadă. Mi-e cam dor de casa cu uşă roşie şi-aş vrea să-şi deschidă cineva ochii să intru. Să mă primească vioara la corzile-i timide şi să dorm în husa ei mică sau pe preşul geamurilor. Măcar în chiuveta piticilor. Şi eu bat la uşă în ritmuri de jazz şi nimeni n-aude. Pitici cocoşaţi şi doamne cochete stau pe la geamuri surde.

Un comentariu:

gigel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.