irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 26 august 2009

Câte ironii s-au împiedicat astăzi pe bulevard?

Ironic, cum credeai şi tu, venele frunzelor nu sunt nici verzi, nici agitate.

Dimineaţa mă trezesc poveşti somnambule pierdute în praful de pe veioză. Ţipă şi mă-ntreabă mereu, pe acelaşi ton de carnaval, ce culoare are ziua în care m-am născut. De săpun-le spun.
Nu-mi amintesc cum trece ziua, dar seara, înainte ca tu să adormi, mă prefac că citesc trei şiruri indiene de litere vulgare şi-apoi rămân aşa, sclavă a aceleiaşi veioze stricate, cu ochii către rufele întinse atent pe balcon.
Măslinele şi coliva sunt mâncărurile preferate ale cuiva. Alţii nu ştiu ce gust au. Câţi oameni or fi desculţi la ora asta? Câţi oameni au veioză ca a mea? Câţi dorm exact în aceeaşi poziţie ca tine? Cineva se spală pe dinţi. Câţi oameni m-au iubit?
Dimineaţa poveştile agitate mă trezesc din nou ca pe un ostaş leneş. Tu eşti de mult în picioare, în pijamaua ta, lângă cana ta, cu poveştile şi pleoapele tale.
La mai puţin de trei sute de metri de momentul în care te-ai născut mirosea a frunze uscate de dafin şi busuiocul se dădea de ceasul morţii că n-are bani de botez. Eu eram, în fotografii de pe vremea când nu ajunsesem încă, timidă şi cochetă, aproape la fel de cochetă ca dimineţile tale.

Paradoxal, cum nu m-aş fi gândit, soarele a fost inventat iarna.

Un comentariu:

Fanfan spunea...

eu cred ca soarele il inventam in fiecare zi ... dupa ce se stinge veioza incepem sa adunam resurse ... una cate una :o)iar dimineata avem un soare nou-nout, numai bun de intins pe balcon ca sa se bucure si altii de el :o)