irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 5 august 2009

Gaseşte-o...

„Are genunchii puţin timizi şi ochii puţin îndrăzneţi. Câteodată, când dormi, îţi spune la ureche că ar vrea doi copii cu ochii ei şi buzele tale sau invers. Dimineaţa nu vine cu tava la pat, dar se chinuie să nu facă gălăgie şi înţelege când nu vrei să te trezeşti odată cu ea. Te surprinzi câteodată privind-o şi-ţi spui...”Am nevoie de ea. Nu vreau să se termine niciodată. Oricât ar greşi. Oricât aş greşi. Da, bine! Mă enervează când nu cumpără pâine, mă supără când îmi ia plapuma, mă scoate din sărite de două ori pe lună şi-n afară de toate astea am impresia c-o iubesc din tot sufletul!”
Ea se uită la tine ca nebuna şi-ţi răspunde ca şi cum ţi-ar ghici în gene: „ Adu-ţi aminte c-ai mai fost îndrăgostit! Nu mă iubi aşa tare! Să nu te saturi cumva...” Îţi sărută obrazul abia ridicat de pe pernă, îşi ia geanta şi pleacă.
În fiecare dimineaţă la fel şi tu nu te mai saturi. Încerci să adormi, dar cuvintele pe care ţi le spune seara, fără să ştie c-o auzi, te copleşesc: „Aş vrea un băieţel. Cu ochii mei şi buzele tale. Şi o fetiţă. Cu ochii tăi şi buzele mele. Mă gândesc să te iubesc toată viaţa. Vrei?” Apoi râde puţin timid şi puţin îndrăzneţ, trage cearceaful şi încearcă să adoarmă. Tu zâmbeşti rătăcit între planurile de viitor pentru copii şi spatele ei alb. Nu ştii de ce nu se bronzează. Nici ea nu ştie. Dar îţi place culoarea ei. Într-o zi o să-i spui că e ca un somon palid şi ea o să râdă o săptămână fără să găsească o replică demnă.
Când eşti bolnav stinge lumina devreme, se ceartă cu farmacistele şi-ţi aduce portocale calde şi cozonac moale. Îţi fierbe cartofi, pleacă mai devreme de la serviciu şi te ceartă că ai mers cu geamul deschis.
Când eşti fericit încearcă să fie şi ea. Câteodată nu poate şi tu te-ntristezi pentru că fericirea ta n-are niciun farmec fără mişcările ei. E fericită pentru că te vede pe tine râzând. Îşi injectează zâmbete din fericirea ta. Şi tu îi mângâi buzele cu promisiuni.
Când eşti trist tace. După ce te întreabă din 7-n 8 minute ce ai. La un moment dat izbucneşte. Ţipă, te ceartă, se supără, plânge şi-ţi promite că dacă nu-i spui n-o să-ţi mai facă niciodată mămăligă. Tu râzi şi-i spui că nu ţi-a făcut niciodată pentru că nu ştie şi ea te sărută şi te roagă din nou să-i spui ce ai.
Când eşti singur vine repede.
Când eşti sătul fuge puţin.
Când eşti copil e şi ea.
Când eşti om mare ea e tot copil.
Când vă certaţi ea se ceartă mai tare şi mai frumos.
Odată ţi-a spus că eşti urât. Şi i-a părut atât de rău încât de-atunci îţi spune în fiecare zi că eşti frumos. Nu ţipă de faţă cu alţii, tolerează înjurăturile, dar n-ai auzit-o vreodată reproducând vreuna.
Doarme în pantalonii ei scurţi şi-n tricoul tău alb.
Nu se uită la televizor şi nu fumează.
Bea cafea pentru că-i place cum miroase.
Câteodată bea cot la cot cu tine şi nu se-mbată decât dacă vrea.
Nu ştie tot despre tine. Nici tu despre ea. Şi nici nu vrei. Ştii că te minte câteodată şi-o minţi şi tu fără să vrei.
E ca un diamant abia născut. Nu cere şi nu dă. E aşa, puţin înaltă şi puţin cochetă, puţin nebună şi puţin serioasă, puţină teamă şi puţin curaj.
Câteodată îi spui pe nume.
Altădată îi şopteşti la ureche că ai vrea să ai doi copii...cu buzele ei şi ochii tăi. Sau invers. Şi ea se face că nu te-aude şi-aşteaptă s-adormi ca să-ţi răspundă. Ştie c-o auzi. Aşa cum ştii şi tu.”


Schiţa în pix negru a femeii care-l va iubi pe cel mai bun prieten al meu. Şi el o va iubi înapoi fără să vrea. Minunile astea...

Niciun comentariu: