irinadehartie.blogspot.com Web analytics

sâmbătă, 27 martie 2010

Visul cu picioare lungi

Şi visul. Uitasem de vis. Cum că plecam într-o Americă specială, cu un avion foarte mare. După un timp, avionul aterizează pe o stradă dintr-un oraş care semăna ba cu Tokyo, ba cu New York (diferenţa fiind....în nu ştiu ce), merge delicat printre clădiri înalte cu panouri luminoase (cred că multe roşii), ba la stînga, ba la dreapta, se opreşte în faţa unei clădiri de cârpe (ca un cort de nuntă), cineva ridică poarta-automată, fireşte- intrăm, aflu că face escală, că n-am ajuns, că suntem în Siberia, coborâm şi ne petrecem următoarele ore în compania stewarzilor circari care îşi lungesc picioarele agăţaţi de sfori îngheţate deasupra unor prăpăstii spaniole. Cred că unul era nepotul lui Cervantes. Mă trezesc. Convinsă că într-o zi Siberiei i se vor zgâria norii plini cu remuşcări.

Niciun comentariu: