irinadehartie.blogspot.com Web analytics

vineri, 5 martie 2010

Stimate Domnule Hrabal,

Furând ideea lui Huelle, dar mai ales pe cea a cofetăresei de la blocul de lângă, m-am hotărât să îţi scriu. După lupte zadarnice cu picioarele reci ale canapelei, cu prunele necoapte ale sticlelor din frigiderul stricat şi mai ales cu ciocolata neagră, am hotărât că n-am despre ce să-ţi scriu. Că-mi place că eşti singur, tandru şi supus, dar tristeţea indienilor taino pe care n-ai apucat să-i cunoşti îmi scoate din sărite inspiraţia, imaginaţia şi ipocrizia. Mă obsedează numerele pare, numele meu surd şi găleţile de gunoi căptuşite cu ziar. Nu ştiu cum simt porumbeii, nu prea ştiu regulile defenestrării şi îmi e aproape indiferentă situaţia limbii cehe. Ştiu totuşi ceva despre componentele metafizice din hârtia cu pătrăţele şi cred – doar cred- că am învăţat să pronunţ căderea cireşelor în iulie. În rest, regi cu castele mucegăite, memorii intenţionat tocate mărunt, ora două aici- ora cinci dincolo şi bărbaţi care se întorc la roţile şi lanţurile bicicletelor.
Te îmbrăţişez.

2 comentarii:

Pierderea unei vechi regasiri... spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=G9km9EScBFk

K. spunea...

Îmi place mult. Ai pierdut-o sigur? Cred că şi regăsirile au găselniţele lor, ca nişte fluturi mici, roşii-cenuşii, cu cercuri albe. Zice dicţionarul. Eu ascult doar.