Europa îndrăgostită

Suntem hârtii cu dileme. Să fiu prefix, să fiu potcoavă, să fiu mişcarea unui zmeu cu picioare de gumă? Suntem obsesii, manii şi cuvinte-pietre fără semne din copilărie. Noi doi suntem plicuri pline de pantofi albi. Suntem primele douăzeci de zile. Eu vorbesc mai mult, tu mă îndrăgeşti, eu îţi mângâi părul, tu mă prinzi de mâna stângă fără să ştim teoria ochilor deschişi. Noi doi am fost o doamnă bătrână într-un fotoliu plin cu frunze de nuc căzute din plopul prefăcut. Femeia care-şi muşca buzele în curtea liceului de călugăriţe. Am rămas aşa. Unul buza de sus, unul piciorul scaunului. Eu mă caţăr pe plapuma cu buline care nu-mi acoperă spatele, tu asculţi muzică delicată şi crem. Că multe dileme mai au şi hârtiile! Mai ales dacă sunt înecate în harta politică a vreunui continent îndrăgostit de o emisferă necuviincioasă.