irinadehartie.blogspot.com Web analytics

sâmbătă, 6 martie 2010

Măi, Sanda!

Să vă povestesc despre Alexandra.

Sâmbetele în martie sunt destul de subţiri ca să aibă nevoie de basca de la reduceri, de tenişii de pânză şi de cele trei plase de haine murdare. Se trezeşte pe la ora unu, vorbeşte puţin la telefon cu mamaie, se gândeşte să se culce din nou, face baie, uită să pună spumă de mărgăritar, îşi usucă părul, îşi ia tricoul cu micul dracula, îşi acoperă tristeţile din obraji, îşi pune basca şi tenişii roşii, ia plasele şi pleacă. Hainele sunt gata luni. Bea capuccino într-un bar cu pereţi roşii şi multe perne, dă banii pe chirie şi pe gaz, pleacă pe jos la mall, vede singură (pe lângă nu mai sunt decât vreo trei sute de oameni) Alice în Ţara Minunilor, iese din sală, se întoarce, se pune în primul rând, un copil nervos că n-are pălărie şi pisici dă cu picioarele în capul ei, mai dă o dată, ea nu zice nimic (şi-aşa astăzi toată lumea a fost nervoasă), iese mulţumită de ochii verzi ai lui Johnny, cumpără cea mai urâtă şi cea mai ieftină bluză din universul de sud, pâine caldă, o forfecuţă, vreo trei mape şi vreo două prăjituri, ajunge acasă, lucrează cu drag pentru luni, nu face nimic pentru duminică, i se face foame, mănâncă pâine arsă, castraveţi muraţi şi cârnaţi subţiri şi ca să fie cea mai frumoasă sâmbătă din universul căzut în cap, deschide una dintre cele şase beri care stau în frigider din luna octombrie. Abia acum îi trece prin cap că poate şi berea expiră.

Nu...nu-mi place să vorbesc despre mine la persoana a III-a. Câteodată, când n-am timp, curaj sau chef, Alexandra mi-o ia înainte şi face tot ce-aş vrea şi eu să fac dacă azi ar fi sâmbătă, şapte martie două mii zece.

4 comentarii:

Viviana spunea...

Alexandra trebuia să meargă la Alice de la ora 13:10--din cei 300 de oameni ar fi cunoscut doi. Plus fetiţa cuminte de lângă ei, lipsită de nervi, dar îngrijorată, fiindcă nu ştia unde se găseşte baia cea mai apropiată din Mall.

somnul, însă, e bun, atât de bun că trage greu, maaaai greu la cântar. Aşa-i şi pe la "noi". :)

Irina Alexandra spunea...

Sigur nu eram eu fetiţa?:))Nu...nu cred, dar clar am jucat acelaşi rol puţin mai târziu-de la 17:30..:)) Plus picioarele în cap de la colegul din spate..:)

Totuşi..."Why is a raven like a writing desk?"
Pup.

Nicolle Daliss spunea...

Irina, la mulţi ani! Îţi dăruiesc o floare nehotărâtă , din părul meu. Nu ştie cum e mai frumoasă...galbenă sau portocalie :) Sper s-o ajuţi tu să atragă toate privirile copacilor!
Te îmbrăţişez cu mult drag!

Irina Alexandra spunea...

Nicolle, îţi mulţumesc mult pentru floare şi pentru urări. Astăzi am fost zâna copacilor. Mi s-a spus chiar că aş avea o urmă de maree în ochi. Cred că se reflecta din floarea galben-portocalie :) Mulţumesc. Şi pentru că îmi place tot ce poate fi nehotărât, îţi trimit şi eu o cutie plină cu stele confuze. Să nu le ajuţi să ia decizii!!!...:) :*