"Şi-atunci faţa ta s-a luminat şi-a fost ca şi cum toate privirile din ultimele treizeci de ore s-ar fi concretizat în eforturile mele de a ajunge, a de a fi acolo din nou, ca şi cum aş fi fost acolo numai pentru tine, numai ca să te întreb dacă ţi-e cald, dacă e târziu, dacă începe, dacă mai aşteptăm, ca şi cum tu ai fi găsit brusc bucata de lemn de care să-ţi sprijini singurătatea, ca şi cum ai fi crescut brusc, după atâţia ani de copilărie nefinisata, ca şi cum din senin n-ai mai fi fost înconjurat de oameni, ci de cercei de toate culorile care nu înţeapă de frica răspunsului.Apoi te-ai aşezat în mâinile mele şi-am scris."
zise coperta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu