irinadehartie.blogspot.com Web analytics

marți, 30 martie 2010

Închizi fereastra. În spatele ei, pe orizontul zimţat, stau gândurile, limitele, gleznele rupte şi piersicile îmbrăcate-n fum. Ochelari de soare pe sub scaune murdare de tramvai. Distanţele fac grevă. Timpul râde inutil. Noi doi ne strâmbăm şi ne cerem scuze. Pe cerul râios se plimbă ferestre fără inspiraţie. Coatele ei sunt pline de neajunsurile altora. Mă surprind minuni fără coadă.

5 comentarii:

bucur spunea...

imi place ce scrii,ceva neobisnuit in blogosfera.Recunosc public ca ma chinui sa inteleg,dar pana la urma inteleg...

altcineva spunea...

Imi place:) Motivant:)

ake spunea...

Inchizi fereastra...deschizi fereastra...inchizi fereastra...Hmmm...ferestrele-s facute sa dureze...la fel ca si gandurile. Timpul râde si râde pentru ca stie ca el ramanem si noi trecem...

K. spunea...

@bucur :) mă bucur că îţi place. sper să înţeleg şi eu curând :D

@altcineva mulţumesc. şi pe mine mă motivează comentariul tău :)

@ake adevărul e că e aproape enervant să tot izbeşti fereastra de nimic: ba închidem, ba deschidem, ba râdem, ba plângem, ba dulce, ba macarale... Şi timpul...păi, timpul trece ba prea repede, ba prea încet...

ake - aproape cel mai cunoscut blogger, de pe blogul lui spunea...

@Irina: Avem timp, ca n-am ajuns inca la ţigănci...
o replica din clasele liceale ramasa undeva stinghera prin memoria-mi prafuita