irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 10 martie 2010

El şi ea s-au întâlnit într-o portocală fascistă. Au făcut schimb de medalioane, fuste scurte şi sticle de cerneală. Au râs. Au îmbătrânit, au terminat şcoli, s-au sărutat prima dată, au zgâriat câteva ceruri sătule şi cam atât. S-au dat jos murdari de seminţe şi plini din cap până-n pipet de suc acrişor de portocală galbenă, şi-au luat la revedere, ea s-a măritat cu un măsurător de hârtie, iar el s-a retras într-o pictură neterminată. Ochii ei sunt ochii lui. Dintre dinţii ei de jos cad picături mici de diamante care fluieră şi peste pleoapele lui se aştern câteodată amintiri din miezul rece, portocaliu, al sufletului ei suflecat. În Buenos Aires portocalele cresc în întuneric. Pe sub pragul lui au trecut două fire de praf, aduse în nu ştiu ce bagaj din Europa. Parcă să zică şi astăzi că miroseau a cerneală acrişoară.

Niciun comentariu: