irinadehartie.blogspot.com Web analytics

luni, 13 iulie 2009

Suflul eroului înainte de faimă

În călătoriile lui prin lume Bygats ajunsese şi pe o insulă de vorbă spaniolă. Se trezea dimineaţa cu gândul la ea şi fără să se compromită îşi arunca hainele cu repeziciunea păsărilor pe care le lăsase în Vest. Îi plăcea auriul ca să nu-i placă altceva aurit şi de cele mai multe ori visa că-l săruta pe unul din obraji şi câteva picături de scuipat nobil i se prelingeau pe lângă buzele arse de soare. Nu-l deranjau foarte tare epitetele, dar nu putea să suporte sub nicio formă minciuna capitalelor europene care se perinda prin faţa ochilor lui americani ca o femeie sinceră, fină, educată şi nesăbuită de câte ori vine vorba despre istorie.

Nu-i plăceau neapărat locuitorii de aici, dar avea nevoie de ei ca să poată trece mai lent peste tot ce pierduse. Ştia că dacă s-ar întoarce acasă furia oraşelor noi l-ar lua cu ea şi i-ar şterge din creierul abia trezit şi ultimele cioburi de amintiri. Bygats era un om singur. Citea, mânca şi se uita la pescăruşi întrebându-se dacă au înţeles vreodată vreun cuvânt. Apoi îşi amintea (de fiecare dată în aceeaşi ordine) că oricum nu vorbeau engleză şi se dădea pe spate întrebându-se ce-o mai fi cu viaţa ei şi câte zile mai trecuseră de când vitraliile bisericii necreştine se spărseseră sub jurămintele altui om.

Asta era înainte ca Bygats să devină Gatsby sau orice alt James pe care îl cunoşti tu din cărţile cu litere negre şi uscate. Toate astea erau înainte de lumina verde, de prima maşină de scris, de fabricile de cherestea sau de avangardă. Aşa era sufletul personajului înainte să-l scoată un autor chefliu din sacul nicăierilor.

Niciun comentariu: