irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 8 iulie 2009

Amarillentas


Să vă povestesc despre ploaia de flori galbene. O burniţă amăruie cu flori proaspete care se aruncă înfometate pe prosoapele de pe plajele din Caraibe. Nu mai văzuseră fenomenul de prin anii şaizeci când ochelaristul şef al Columbiei dăduse cu bomba parfumată în toate satele imaginare unde generaţii întregi de ciudaţi se reproduceau sub acelaşi nume. Începuseră să uite sau să creadă că e doar un fenomen vag, obţinut mai degrabă dintr-o traumă din copilărie, dintr-un univers scriitorices cafeniu. Locuitorii se lăudau cu florile galbene, dar ştiau, (aproape că ştiau) sigur că era doar o legendă. Întinse pe prosoapele uzate, cu faţa la soarele plictisit de corpurile ispititoare ale sudului, femeile se gândeau din ce în ce mai rar la fluturii care o urmăreau pe Meme şi tot mai mult la parfumul seducător al nordului. Retras undeva în lume, ochelaristul plângea în fiecare zi cu ochii înecaţi în paharul ciobit de care se rezemau femeia şi tranadafirul galben.
Într-o zi femeia îl luă de mână, îl scoase din casă, sparse toamna şi holera şi colonelul şi-i spuse:
"De azi înainte...să plouă!"
"A plouat destul...Nu-ţi mai aminteşti de cei...patru ani, unsprezece luni şi două zile?"
"Taci! Taci şi roagă-te să plouă!"

Stăteau amândoi în faţa casei. Uimiţi Dumnezeu mai ştie de ce.
După un timp el intră în casă, dezamăgit încă o dată de lipsa de putere a cuvântului. Ea mai stătu puţin. Secetă, secetă şi secetă. Nimicul nu voia să plouă.

Undeva, peste ocean, în insulele care au dat lumii o furtună de magie, femeile de pe plajă simţiră o adiere de vânt dulce şi văzură două-trei floricele galbene de Lumânărică...
O deşteaptă se trezi zicând:
"...la llovizna de flores amarillas del Gabo!"
Celelalte râseră.

5 comentarii:

pantacruel spunea...

cat de frumos! bravo, domnisoaro! :)

am intuit ca este despre marquez, inca de la prima propozitie. tot despre gabo 'o viata' - de g martin, citesc si eu zilele astea (am lasat cartea vreo 7 zile din mana, nistre treburi urgente).

ce am vrut sa spun... de cand am citit in 'vivir para contarla', acum cativa ani, ca g.g.m. e innebunit dupa florile galbene si cafea, instinctual m-am indragostit la randul meu de "amarillentas" (cum spui tu) si am devenit un consumator inrait de cafea :)

pantacruel spunea...

si, apropo, f misto fundalul asta

Irina Alexandra spunea...

Mulţumesc:) Fundalul e fără flori galbene, dar le sugerează; e şi un pic cafeniu ca să ni se facă poftă de o cafea columbiană.. :)

Irina Alexandra spunea...

...cu lapte! pereţi de cafea cu lapte...

pantacruel spunea...

pereţi de cafea cu lapte si dinti ingalbeniti de tutun! :p