irinadehartie.blogspot.com Web analytics

joi, 23 iulie 2009

Sufleţel capsat

A da...Am uitat! Sufletul meu e prins cu un capsator negru de plastic ieftin. Şi mă enervează de ficare dată când mâinile transpirate ale funcţionarilor pun mâna pe el ca şi cum ar stăpâni jumătatea din lumea mea de câine Dingo.
Păi da...Pentru că sufletul meu e sărăcăcios şi un pic snob. Are trei sute de cai putere şi nicio vacă. Aşa că n-are hrană. Şi nu se bronzează decât la umbra zgârie-norilor din Abu. Mă enervează tot ce înseamnă eliminare. Şi sufletul meu e eliminat din orice competiţie. Mai ales din cele la care nu participă.
Chiar că...Mă supără de câte ori îşi bagă picioarele în nămol şi nu se spală pe cap de două ori. Sufletul meu e ca un copil pe care-l plimb dimineaţa şi-i vorbesc pretinzând că mă înţelege deşi nu zice decât "mm.." din când în când. Câteodată vreau să-l cert. Şi să-l bat. Dar mă abţin. De teama Protecţiei Sufletelor care m-a luat în vizor pentru că l-am răsfăţat şi-acum nu ne mai înţelegem.
Cum să nu? Sufletul meu sedus şi abandonat de propriu-i înveliş carnal.

3 comentarii:

silviu spunea...

In spatele acestor "povesti" se ascunde realitatea ta? Sau pur si simplu ai o imaginatie prea bogata si scrii intr-un stil interesant viata ta...ce ti se intampla tie zi cu zi:) ?

K. spunea...

Imaginatia mea e ca nobilii fara niciun ban. Asa ca bogata nu e, dar nici nu moare de foame:) Are titlu!:)
Acum...ca sa "dau din casa" povestea asta cu sufletelul n-are nimic ascuns. E imaginatie si-atat. Pornita de la un capsator de plastic negru cu care imi rup mainile.
Sunt totusi unele, cred ca majoritatea, care au in spate o poveste adevarata, importanta sau nu, care imi trece prin cap la un moment dat. De cele mai multe ori nu merita s-o spun cu voce tare.
Dar nu asa faci si tu? Credeam ca e un adevar din asta universal al oamenilor care scriu. Poeziile tale par la fel de adevarate-neadevarate-inventate-povestite-secrete-publice-ascunse-rusinate-mandre. Citesc mai tarziu mai multe si mai pun niste adjective.

silviu spunea...

Multumesc frumos. Asa este...i spatele fiecarei poezii ale mele este un adevar. Poezia este exact momentul care il simt atunci si ma descarc in aceste randuri. Multe poezii nam pus pe blog...ca nu am mai dat mare importanta acestui blog, din lipsa de timp...dar eu compun in continuare.

Si asa este...este un adevar universal. Dar nu identic:)