irinadehartie.blogspot.com Web analytics

vineri, 24 iulie 2009

Publicaţie din anul întrebării

"Mişcările tale de sârboaică-tigroaică şi ochii migdalaţi şi fumul care te-nconjoară de câte ori vrei să pari frumoasă fumând.Îţi rupi picioarele pe tocuri şi aştepţi în fiecare an ziua ta ca şi cum n-ai mai fi fost născută până atunci. Cred că tu ai inventat iarba albă şi sentimentele un pic incorecte. Dacă aş putea ţi-aş da un Nobel.Ai fi un soldat bun ştii? Şi poate ai răspunde şi la întrebarea cu somnul în război. Pentru că tu ai tot felul de răspunsuri. Bune şi mai puţin bune. Câteodată chiar proaste. Pentru că vorbeşti mult. Şi ai vocea frumoasă. Aşa, ca un borcan de miere vărsat pe covorul din sufragerie."

Citat din tăcere
Pagina cu ochii închişi

5 comentarii:

giuly spunea...

iarba alba...doamne,ce imagine mi-a conferit sintagma asta.
mi se pare absolut delicioasa.

Fanfan spunea...

interesant personaj :) pai cred ca cea mai buna solutie e somnul pe timp de razboi ... daca toata lumea ar dormi nu ar mai fi razboi :)

Silviu spunea...

"poate ca te vrei atinsa mereu
de oricine
numai sa fii atinsa si iubita
cu toate ca
trupul tau devine tot mai mult
un fel de stanca din care
niciodata nu are sa rasara
lacrima
pe fata celui crucificat."

Ca o "replica" la ce ai scris tu, chiar daca mesajul nu este acela care pare:D

Irina Alexandra spunea...

@giuly: si nu e de plastic! e iarba alba pe care poti s-o rupi cand stai pe jos fara rost...ma bucur ca te-am bucurat.

@fanfan: multumesc pentru atentia data soldatilor si razboiului din poveste. Macar acolo mai au timp sa doarma...si sa danseze.Poate cand pleaca in permisie ii trimit la tine la Paris. Arata-le ciresii si catedralele. Daca poti fa-le si o poza..:)

@Silviu: multumesc pentru "replica".

Fanfan spunea...

cu placere, cu conditia sa fie niste soldati plini de voie buna, care iubesc pacea, nu razboiul