şi cine mai ştie câte

...şi visele ei şi ochii aproape închişi şi câteva dungi albe pe spatele prins de soare şi câţiva nori de vanilie cu struguri şi mai puţine ţipete şi mai mult timp şi-o vară mai devreme şi cuvintele scrise cu creionul şi magazinul de cd-uri moarte şi cărţile învelite în folie şi aparatul de sigilat amintiri şi scoicile în găleată şi copiii din filmul de groază şi norocul şi familia şi apa curată din piscina murdară şi cheia cu care se bate în uşă şi bonuri fiscale aruncate pe jos şi şoapte şi prietenia care se bălăceşte în mare şi gânduri şi teamă şi vaza mică de lemn şi florile care s-au dus acum câteva anotimpuri şi păpuşile de porţelan şi prima carte şi primul dans şi cum au mers de mână şi cum au fugit noaptea şi căpşunile care se trezesc vara uscate şi cum în aceeaşi ţară se vorbesc limbi diferite şi cum întotdeauna întârzie şi cum a sunat şi-apoi n-a mai sunat şi-un fotoliu în care acum opt ani plângea cineva şi el e supus şi ea a spus la fel şi nimic nu e astăzi şi semafoarele şi culorile lor şi ale altora şi visele ei şi ochii aproape închişi...