irinadehartie.blogspot.com Web analytics

joi, 30 iulie 2009

Pe cocoaşa îndreptaţilor

Agăţate de perdea stăteau luna de metal şi steaua de hârtie. Se ciocneau ca să nu se viziteze şi se salutau ca să nu dea drumul la câini. Oamenii de rând nu se sperie când în spatele unei uşi închise stau alţi oameni mai puţin ordonaţi. Aveam nevoie şi de corali şi de mănuşi de plastic ca să accept. Şi n-am avut decât puţină nefericire găsită pe străzile de piatră ale oraşelor mici din nordul peninsulei. Un kilogram de piersici dacă s-ar fi putut, o casă de piatră şi-o piruetă a unui acrobat beat. Mă sperie timpul şi îmi place să zâmbesc cu gura închisă. Aşa mi se pare când geamul e puţin deschis şi luna de metal se ciocneşte cu steaua de hârtie.

3 comentarii:

Teodor spunea...

piersici, dar si portocale, mandarine, gutui...kiwi, si de fapt toate felurile :P

K. spunea...

Da...o salată de fructe pentru un regat! Corect :)

Anonim spunea...

si pe mine ma sperie timpul si imi place sa zambesc cu gura inchisa :) si imi place si mai mult cand altii imi zambesc cu gura inchisa :)