Scrisoare pentru căpitan

Dragă domnule căpitan,

Am douăzeci şi trei de ani. Mă gândesc să-mi fac un tatuaj pe gleznă. Îmi cresc unghiile foarte repede şi,deşi n-aş vrea prea tare, cred că o să plec în India un timp. Cred că cineva mi-a făcut odată un portret cu pixul. Cred că l-am pierdut şi cred că n-aş putea fi niciodată matematician sau portăreasă. Domnule dragă, întrebarea mea e de ordinul ideilor pălmuite cu imaginaţie. Aş vrea să ştiu dacă n-aţi văzut cumva, undeva în drumul dumneavoastră, un vis cu zăpadă mare şi bluze albe fără mâneci, care apare şi dispare, apare şi dispare, dispare şi apare şi-apoi dispare hotărât să nu se mai întoarcă decât vara, învăluit în mistere şi verighete. Dragă domnule căpitan, pe mine vara mă aleargă de câţiva ani şi mă prinde tot cu părul îngheţat. Aş vrea să ştiu dacă, undeva, prin vreo cazarmă abandonată, n-aţi găsit cumva portofelul visului meu, plin cu fotografii cu plaje şi ambasade şi, printre ele, tricoul alb fără mâneci şi mâinile care se roagă pentru clădiri înalte şi scuturi spartane.
Dragă domnule căpitan, vă rog să-i spuneţi visului meu să-mi aducă înapoi realitatea, aproape la fel de curajoasă. Cred că am douăzeci şi trei de ani. Glezenele mele sângerează şi decolează odată cu frigiderul nervos. Visez opt vaci în faţa blocului, ritmuri de muzică vulgară şi poveşti de dragoste cu Quijote.

Salutări cordiale.