irinadehartie.blogspot.com Web analytics

duminică, 24 ianuarie 2010

Cum din gene îţi curg picături de ochi care cad pe unghiile mele



Cred cu toată fiinţa (sau cu toată fiinţa de astă-seară) că întâmplările, coincidenţele, hazardul, merele roşii mâncate cu dinţii de jos, sau cum vreţi să le mai spuneţi, sunt puţin subestimate. Cred că oamenii, cel puţin cei pe care îi cunoaştem eu şi gleznele mele, s-au speriat de clişeu şi-au hotărât că întâmplările nu sunt decât nişte substantive neimportante create de milă dintr-un verb care presupune o informaţie oarecum inutilă. Oamenii, cel puţin cei de pe rochia mea de "bal non-stop azi facem inventarul", au decis să nu li se mai întâmple nimic pentru că nu mai aveau nevoie de alte inundaţii şi alte împrumuturi pentru alte iubiri şi alţi copii, alte divorţuri, alte calorifere sparte şi mai ales alte şcoli de creaţie întârziată de artă. Cred că înainte de sărbători există cadouri care se vând şi pâine care se moaie şi că mâine noapte, peste capul meu, peste tavanul meu şi cele ale celorlalţi patru vecini, peste acoperiş şi poate peste vreo pasăre sobră va trece un avion în care cineva nu va putea să doarmă şi-şi va arunca ochii peste lumini, peste pasăre, peste acoperiş, peste cele cinci tavane, peste pătură, peste haine şi-acolo nu va fi nimeni pentru că n-am crezut decât cu toată fiinţa din seara de ieri. Cred că, mai mult sau mai puţin întâmplător, oamenii n-au niciun destin, dar şi-l doresc aşa de tare încât uită că mai există şi alte picioare cu unghii mici. Cred, poate nu cu toată fiinţa, dar cred, că există câteva întâmplări în viaţa oamenilor, cel puţin a oamenilor care strănută, care n-au fost scrise de nimeni în stele (pentru că stelele sunt prea mici ca să scrii pe ele şi prea mari care să scrii din ele), dar care reorientează visele. Mai cred şi că într-un râu sunt mai importante pietrele decât forma albiei. Cred că albia e o albină obeză şi mai ţin neapărat să cred şi că toţi oamenii, cel puţin cei cu vene ascunse-n pungile de sub ochii de la 17 ani, s-au întâlnit măcar o dată cu întâmplarea lor. Dacă nu, sper să se întrebe toată viaţa cum ar fi fost. Măcar atât să-i laşi bacşiş întâmplării neîntâmplate. Răzbunătoare şi glumeţe pot să mai fie şi întâmplările câteodata...

Radical din decembrie plus sfârşit de ianuarie egal limba indiană cu sutien de lemn. Ce mai întâmplarea nemapoimenită!

Tânără sărbătoritoare de colonii mărunte, colecţionez întâmplări cu botoşi de lână, cuvinte din limbi frustrate şi lapte călduţ de ciment. Aş mai colecţiona şi-o insulă, dar trebuie să-mi vând casa din Nu Igrec. Un iulie fericit! Restul, întâmplare.

Niciun comentariu: