irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 20 ianuarie 2010

Calcule. Dificultate maximă.

Mă auzi. Păşesc încet pe sub inteligenţa crestată a telefoanelor cu prefix instabil. Păşesc. Tu îţi subţiezi vocea. Eu fur secunde goale de la companiile încete. Dezvolţi în mine antologii incomplete de poezie indiană. Eu fur secunde goale de la companiile încete de telefonie rapidă. Tu dezvolţi poezii. Eu ascult. În păr am o perdea cu tot cu galerie. O port cu mândrie şi n-o împart decât cu gloanţele oarbe de la centrul de afaceri fără profit. La şi douăzeci şi şase telefoanele din lumea întreagă îşi iau liber şi comunicarea se rupe în bucăţi umede de pâine veche. Comunicarea dintre noi doi se rezumă la "tu auzi eu păşesc tu furi sau eu fur sau companiile ne aud telefoanele ne poezesc poezii indiene încete şi instabile şi eu mă bucur că ne-am întâmplat şi noi". Cuprinsul şi bacteriile ne sălbăticesc. Cuvintele şi periile şi părul meu strâns în mâinile tale şi lenjeria verde de pe pat, comunicarea cu litere pe tricourile necălcate. La şi treizeci şi cinci ar trebui să se întoarcă de la masă. Dinozauri de carton. Dinozauri de cartofi. Telefoanele întârzie cu neruşinarea de altădată a ciocolatelor belgiene. Tu nu apari cumva în reviste? Dacă aş fi ştiut să citesc...Desenăm?

2 comentarii:

Irina M. spunea...

Mi-a placut foarte mult acest blog, original si in general o placere de parcurs.

K. spunea...

Mulţumesc din suflet, Irina. Am ajuns la concluzia că oamenii cărora le place aici la mine sunt oameni care ştiu să se bucure de lucruri mărunte. Îţi mulţumesc pentru că te-au bucurat cuvintele mele.