Lâna bleagă din fusul orar

Fotografia noastră se autocreează undeva, între lumea tramvaielor impare şi-a vapoarelor depăşite, la mijlocul drumului dintre mine şi o femeie care câteodată, seara târziu, îmi poartă numele şi genele. Mă întreb de câte ori sunt acelaşi om şi de câte ori îmi scuz identitatea stângace şi scap printre plăcile de plastic ale gardului către alte continente în care mă aşteaptă, decupat frumos, un haos mai mic şi mai hotărât. Noi - tulpină şi fereastră murdară - suntem Europa, Asia şi cele două Americi. Îi ceri răbdare. Răspunde cu insomnie.