Cum să fugi de daruri necerute

Din gleznele lui de băieţel cuminte curg şiroaie neastâmpărate de sânge. Mingea de fotbal şi din ea prăjituri albastre. Ochii prin geamul balconului. Femeia de la cofetărie. Din mintea lui de copil nelegănat curg stropi groşi de amintiri din alte cărţi. Fiecare îi aruncă/dăruieşte ceva. Voltarie i-a dat un măr prea copt, Borges o mânuţă de grâu, Kundera o haină nouă de călugăr suedez şi Gertrudis Gomez de Avellaneda o jumătate de potcoavă de plastic cubanezo-marocan. Băieţelul s-a ascuns în minge. "Până pleacă oamenii ăştia..." îşi zice.