irinadehartie.blogspot.com Web analytics

luni, 4 ianuarie 2010

După Crăciun

S-au găsit pantofii balerinelor. Aruncaţi peste râu acum câţiva ani, le aşteaptă acolo cu tălpile aproape perfecte.

Arcurile şi salteaua şi patul mic. Somnul şi pâinea rotundă în loc de masa de prânz. Oglinda fără ramă agăţată pe dulap, pijamaua gri, pijamaua albastră, ţara mea e de mere stricate, casca verde, lanţurile sunt lungi, două mii de metri, inima bate dinspre nord, totul ca să nu tac, pune-ţi ceasul. Din cărţile despre Amazon cad cuvinte cusute cu fire de păr blond ca să nu plângi. Tu nu mai vorbeşti. Nu spune nimic! Romanţe crude din păcate bătrâne. Să nu vorbeşti! Sau mai bine spune poezii cu îngeri şi sculptori. Când ai timp. La sfârşit ceilalţi îşi şterg lacrimile. Tu râzi cu gândurile îngrămădite în genunchi.

Peste măselele stricate soldaţii îşi măsoară sufletul.

El tace ascuns în spatele ochilor galbeni. Din genele încâlcite ies scântei negre.

La geamul de-acasă soldaţii de tinichea îşi sărută amantele.

Niciun comentariu: