irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 13 ianuarie 2010

Mărul povestit

Înainte de ploaie era un măr. Aproape roşu, muşcat pe toate părţile, un măr aruncat pe jos, într-una din gropile pline de pământ de pe trotuarul de lângă Poştă. Poate cumva pe diagonală. Simt. Un măr roşu, muşcat pe toate părţile, îmi bate în piept. Undeva în spatele umărului drept. Poate cumva pe diagonală.

2 comentarii:

Monomaniac spunea...

marul repovestit:
stand in groapa plina cu pamant, marul si-a trimis semintele la germinat, nascandu-se astfel pomul-mar-urban. fructul NEoprit, rezistent la muscaturi si imun gravitatiei, a devenit imediat atractia orasului. sute de guri cascate si sute de dureri de ceafa a lasat vestitul mar printre cetatenii cautatori de mere ale pieptului. micul rosu soare purtator de seminte isi astepta stapana care nu a intarziat sa apara. s-a intamplat intr-o zi de joi. ea si-a aratat mai intai parul blond si apoi ochii plini de povesti. marul ii cazu emotionat in poala: "te astept de-o viata.. de mar". tanara fu putin impresionata dar pierdea tramvaiul 19. a pus marul pe asfaltul rece si in fuga ii explicase ca are deja marul ei. ca il recunoaste dupa urmele de dinti si dupa numarul de muscaturi. a venit toamne si marul batran, cu ochii umezi si fixati spre apusul vanat, a fost infulecat de viermele Aevum si de copii lui flamanzi. eeend.

Irina Alexandra spunea...

Mărul îi bătea în piept cu repeziciunea cireşelor sălbatice. Tramvaiul 19 nu se inventase încă. Rămase acolo aşteptându-l şi-şi spuse fără să audă mărul: "E o fantomă cu gust de măr copt. I-aş trimite o telegramă din Normandia. Numai să vină tramvaiul..." Mărul se strecura prin canalele murdare de sub oraş. Femeile îi căutau privirea. Se pare că tehnicile de spionaj îi curăţaseră sufletul de coajă.