irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 3 februarie 2010

Sar peste ciuperci. Câmpii de muzică tandră.

Eu sunt Irina. Şi Veta. Şi Borges. Şi domnul din colţ. Domnişoara coafeză. Şi Marlon Brando. Câteodată, dar mai rar, ofiţer. Am şi nări de miner şi mâini de bucătăreasă la palat. Sunt aşa de obişnuită că mă sperii. Mănânc peşti fără cap, cu oase nervoase şi ochi înecaţi în găleata de gunoi. Cu ceapă roşie(aceeaşi). Cumpăr ciocolată cu tablete uşor delimitate. Uit să iau coş la intrare. Cumpăr plăsuţe mici şi dau bani pe taxi. Ajung acasă şi mănânc în pat. Paturile n-au vârfuri. Scriu cu picioarele pe geam. Un geam secret pe care intră spiriduşi-ciobani cu turme de cinteze. Greşesc des. Îmi plac oamenii care nu se supără când nu pot sau n-am chef să vorbesc la telefon. Am biciclete în urechi, clame albastre în păr, pe partea dreaptă, gânduri vărgate în pumnul picioarelor şi nervi în sertare. Îmi place aşa de tare să văd cum artiştii sunt aplaudaţi de alţi artişti, încât aş putea să fiu dansatoare de rumba şi să alerg pe acoperişul muzeului cu un sac de mandarine în buzunare şi tot n-aş simţi că sunt altfel. Oamenii care învaţă din zbor mă fac fericită. Şi-aş vrea să fiu Holly Golightly. Şi dacă aş fi, l-aş iubi, să zicem, pe Kanye West. Numai aşa...pentru că semăn cu Veta, Borges şi Irina.

2 comentarii:

culegătoarea de dimineți spunea...

Irina, ai o surpriză pe blogul meu! :)

day-dreamer spunea...

Mă minunez de câte ori te citesc. Şi te citesc de ceva vreme...