King-Kong/Kinkón

Pe vremuri purta copii smiorcăiţi de lemn în urechile lungi. Are nasul plin cu gura-leului şi ideile i se dezvolă întotdeauna cu doi paşi înainte de vremea rea. Chiar dacă nu toţi avem ochelarii atât de sănătoşi încât să-i distingem pupilele. E singurul om fericit. Kinkón(*). Plin de beton pe sub bălţile golite de silabe, cu inima-n două ape de teama secetei. Omul nefericit. Kinkón

(*) http://www.kingkongparasiempre.com/