Îmi plac pastilele de crin şi tombolele la care nu câştig

Astăzi mi-am dat seama că îmi plac lucruri despre care nu credeam că ar putea intra vreodată pe lista verde cu floricele roşii. Îmi plac cărţile care în geanta plină cu globul pământesc (în pantă, ca toate globurile), se murdăresc cu ciocolată primită cadou şi-apoi cu o mişcare blândă a arătătorului sunt ca noi. Adică îmi plac cărţile sincere şi serioase, care nu se sperie de scăpările cutiei cu ciocolată. Îmi place să văd, din autobuzul aproape nou, ce fac oamenii în apartamentele de la parterul blocurilor de pe Lidia. Îmi place să-mi pun şosetele pe calorifer. Şosetele mici, crem, cu desene, şosete pe care le-ai văzut şi tu, pe care poate le-ai visat sau care poate sunt ale tale. Ieri mi-a placut să stau două minute pe o bancă aproape căzută-n Bega. Astăzi mi-a plăcut să-l mituiesc pe Sartre. Am negociat, m-a înjurat, i-am smuls adevărul (i-am mai lăsat puţin fiinţa) şi până la urmă l-am cumpărat cu cinci lei de la reduceri. Îmi place să primesc ciocolată în cutii galbene şi s-o împart. Ceilalţi să mă refuze şi s-o iau acasă ascunsă în geantă, lângă Sartre, rujul pe care nu-l folosesc, portofelul deschis şi pixul cu dinţi. Lista verde nu e verde, n-are floricele şi nu prea există. Dar o mai caut. Poate, dacă-mi place, mâine o pun şi pe ea pe listă.

(*)Astăzi am văzut în troleibuzul 16, pe marginea de plastic a geamului, frumos înşirate, oase şi resturi de peşte. Mă întreb cui i-o fi venit ideea să mănânce peştişori într-o excursie prin centrul oraşului.