Aripi prea întinse

Poate pentru că sunt prea multe bibelouri albe cu ochi nehotărâţi. Pe casa scării se aud din când în când înjurături imigrante. Cincisprezece zile se pot împrumuta uşor, fără cont, dintr-un cântec din sud. Lunea îşi aşteaptă angajaţii cu picioarele crăpate. Umor galben-maroniu. Pe acoperiş se rostogolesc grăbiţi îngeri de ceară vie. Personaje masculine de telenovele mexicane. Zăpada se topeşte odată cu aşteptarea bărbaţilor care nu au văzut Europa. Pe drum, într-un sat mare, cu biserică, şcoală şi spital, copiii dau ouă pe dulciuri. Peste uşile de la intrare cade un fel de faină cu miros de buruieni inconştiente. La noi se vând lustre, becuri şi lampadare la kilogram. E întuneric oricum. Curtea interioară se uită înapoi spre tinereţile celor neprefăcuţi. Străbunicii mei au fost în război.