irinadehartie.blogspot.com Web analytics

duminică, 31 ianuarie 2010

Îngerii în căutarea lui Ulise

Îngerii se aşezară pe bordură, speriaţi de zăpadă, de amestecul de miere cu praf de pe statuia din faţă şi de mirosul de ţuică de prună.

- Aseară, în avion, am cunoscut o fată.
- Eu am venit pe jos. Nu-mi plac aeroporturile.
- Avea ochii verzi. Mi-a spus că se culcă târziu, foarte foarte târziu şi că părinţii ei au un restaurant chinezesc.
- Nu-mi place orezul.
- Şi că are un câmp de maci. Tu...de unde ştii tu cum e orezul?
- Am mâncat în Puerto Rico.
- Eu n-am fost atunci. Tu îţi dai seama cum e să ai un câmp de maci?
- În Puerto Rico nu prea sunt maci. Mai mult peşti cu ochi mici.
- Hai să mergem. Cred că e gata.
- Haide.

Îngerii vorbesc despre lucruri importante. Se sperie des. Câteodată pleacă în America de Sud ca să-şi amintească de casă. Astăzi stau pe bordură în aşteptarea lui Ulise. Există în poveste şi o Penelope virtuală care îşi aşteaptă licărirea. Penelope bea vin cu sirop de ciocolată. Ulise a rămas agăţat de fluturaşul din tavan. Pe tavan, în partea stângă, e decupat un dinozaur. Când aveau şaisprezece ani, alţi Ulise-Penelope se mângâiau sub aripile preistorice ale tavanului. Îngerii merg convinşi de singurătate pe mijlocul bulevardului.

2 comentarii:

paul gabor spunea...

Lui Ulise ii plac pestii? Sau are predilectie doar pentru maci?

K. spunea...

Nici el nu ştie ce-i place mai tare, dar cred că peştele prăjit cu mac. Eu sunt curioasă dacă l-au găsit îngerii. Cred totuşi că nu. Nu încă. Probabil e ascuns prin vreo bodegă de pe malul Atlanticului. Probabil l-a mâncat un peşte cu mărgele de mac.