Sunt unul dintre oamenii strazii. Am 33 de ani si locuiesc de 2 ani sub o salcie. Am inima scrijelita de o femeie frumoasa si nu reusesc sa traiesc mai mult de 2 zile fara sa imi inec amarul in bautura. Ma imbat cateodata si strig sub balcoanele femeilor cu casa : "Maria, la chiave!!!" Si iese cate-o Maria a cate unui barbat fericit si imi spune rastita:"Du-te, omule, acasa! Du-te inapoi in Italia! Cine crezi ca-ti mai da bani ca sa-i bei iar? "
Si-mi pare rau. Ma rog la Dumnezeul meu treaz sa nu ma mai lase sa ma jignesc singur, sa nu ma mai lase sa strig dupa cheia pe care n-o mai am, sa nu ma mai lase sa imi fie pofta de ciocolata alba fierbinte pe care mi-o facea ea seara, inainte de somn. Sunt beat si mi-e somn. Mi-e somn si-as vrea sa fiu actor. Sa ma rog la Dumnezeu si sa nu ma mai cred printul Danemarcei. Sa fiu rege sub acoperisul meu, cu femeia mea, cu ciocolata mea calda, cu Dumnezeul meu beat de fericire ca nu mai suport alcoolul. Si sa rad. Sa rad si eu din cand in cand la cate-o gluma de-a copiilor...Oare cati copii am? Am copii? N-am copii...N-a vrut ea...N-avea timp...N-aveam timp de glume.. Eram fericiti..mergeam cu masina...Oare ce culoare avea masina mea? Aveam masina?
Dumnezeul meu treaz...ajuta-ma sa nu mai beau..si promit ca..."Nu va suparati ...aveti sa-mi dati si mie 1 leu? Am nevoie de...
...bautura...
Un comentariu:
habar n-am ce sa spun...
sunt promisiuni...ce seara ni le facem...si dimineata la incalcam..
Trimiteți un comentariu