Stau si ma gandesc cateodata ca n-am visat cand am vazut o ploaie de bruscute verzi pe nervii acoperisurilor din Paris. Mi-era teama de limbile lor murdare si de chitzaitul sarbatorilor necrestine pe care le promovau din cand in cand la radio sobolanii londonezi de la concurenta. Ma temeam si atunci, ca si acum, de nevoile bulevardelor si de praful de argint pe care il emanau tirurile inca neinventate.
Mi-e greu sa nu ma gandesc la primele televizoare prin care s-a plimbat Audrey Hepburn stinghera si la tigarile fumate de Mickey Mouse in culise. El si Minnie agitau sticlele de Coca-Cola inca nepromovate si se dadeau de ceasul mortii cand venea vorba de Amsterdam si de viitorul casutelor rosii. Mi-era ciuda atunci ca ma certasem cu muncitorii majordomului de la Casa Alba si ca imi pusesera interdictie pe Tunrul Eiffel. Si ploaia de broscute murdare a venit ca o binecuvantare peste visul meu imbatranit de laptele praf al pruncilor marocani abandonati la granita.
Uite vezi....de-aia ma bucur acum...cand vad ca suntem partasi la criza mondiala..Macar acum ma lasa sa fumez acelasi chistoc cu Mickey fara sa-mi mai sara in cap nebuna de nevasta-sa....
Uite..parca incepe sa iasa soarele...broscutele imi soptesc ca incep desenele...
Actiune!
"Mickey...Minnie...lasati tigarile"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu