Din Moscova

In Moscova eram alta.
N-aveam timp sa-mi sterg nasul si ma dureau buricele degetelor atunci cand trebuia sa-ntorc foaia. Eram o femeie cu caciula mare de lana si cu ochii aruncati, despartiti, innebuniti pe de-o parte de dorul lui William, pe de cealalta de carisma lui Putin.
Aveam un buton de aur in buzunar si ma rugam cateodata sa se transforme intr-un pestisor care sa ma invete cat detergent trebuie sa pun in lighean cand vreau sa spal trei perechi de sosete si o camasa patata de vin.
Eram defecta. Ma simteam doamna si cersetor pe planuri sovietice, ma simteam una dintre placile de faianta de pe catedrala (si ea defecta) din fata blocului meu.
Traiam in Moscova. Si traim bine.
Voiam sa zambesc mai des. Si voiam sa plang ca clovnii din parc. Si sa ma transform in membrul drept al legiunii straine. Voiam sa declansez razboaie care sa desparta culorile. Voiam sa fiu taran si sa ma ascund sub banca din fata casei strabunicului meu viceprimar.
Voiam sa cada Moscova pe mine si s-o iau la pas cu ea in spate catre casa. Voiam sa fug cu un circar si sa transform orasul intr-un trapez mort inainte de a omori pe cineva.
Cantecele spaniole ma urmareau pe strazile Moscovei ca o amintire proasta a copilariei, ca un ren tampit care nu mai stie unde si-a lasat nasul si care ma credea Mos Craciun.
Ajunsesem sa fiu insasi Moscova...cu frigul si manusile ei, cu cele 2565 de nopti in care se ruga sa vina cineva sa-i aduca un cocktail, sa vina cineva s-o invete sa adune si sa scada iubirea, sa vina incet cineva, s-o faca sa astepte...dar sa vina...
Asa ca am plecat....
Am desenat cu glossul incolor cate o cutie rupta pe fiecare obraz al catedralei si am plecat...
Am ajuns la Praga...
Si m-am transformat in Praga....trista...florareasa...singura....moscovita si morcovita.