Conversaţie pe marginea unei neprăpăstii

"Simpatizez cu tine"...i-am spus într-o română stricată. El mi-a răspuns după vreo două ore că nu-i pasă. De parcă nu ştiam. A plecat strâmb către canapeaua descusută a unui prieten comun. L-am întrebat dacă orele şapte vor sosi în curând sau mai aştept mult în picioare. "Ce dată?"..m-a repezit. "Zece a şaptea două mii cinci." I-am spus. Iar el mi-a trântit-o cu nepăsare. "Suntem în unşpe a unşpea două mii opt." Iar eu am plâns. Am plâns de ciudă că nu mai ştiam dacă în limba română unşpe era înainte de şapte. Pe vremea aia vorbeam chineză fluent. Acum am uitat-o şi pe-asta. Sunt doar un mut venit din deşert să bea puţină apă.