A sarutat-o cu dichis. Asa...cu un biscuite cu scortisoara, cu o cireasa coapta, alta cruda, cu o panza topita crem, cu un nasuc de clovn si cu un bulevard plin de flori. Asa o saruta el. Cu tot ce putea. Cu toata forta, toata nebunia, toata inteligenta, toata educatia, toata proasta-crestere, toti anii care-i lipseau de-acasa, cu dorinta tuturor baietilor de a o saruta, cu dragostea pe care o simtea fata de parul ei, fata de unghiile ei, fata de visarea in care cadea cateodata cand el o intreba cat inseamna 7 x 8.
Asa o saruta. Cu toata mizeria blocurilor in care acum 19 ani se indesau cartoane si schelete de metamorfoze, cu structuri metalice, cu baxuri de Coca-Cola, cu iaurturi expirate, cu fire de par alb, cu buze uscate, cu ochi vii si cu febra mare, cu toata nesimtirea calatorilor din tramvai, cu intersectiile goale la care visa, cu mainile care le lipseau cersetorilor si cu cartile pe care le citisera impreuna toti locatarii blocului KM5.
Cu dichis o saruta. Cu tot ce ii trebuie ei, cu tot ce ii poate da el, cu papusi de plastic si cu copii din carnea lor, cu haine scumpe, cu carpe de bucatarie, cu mancarea arsa, cu iarba de Pasti, cu cantecele vechi si cu zgomotul maturilor la 5 dimineata cand mama vitrega isi scoate copiii din orfelinate...
Se lasa sarutata cu dichis.
2 comentarii:
ce dichisit scrii...:)...nu te supara..pe mine..dar furi din stilul lui chirila...
si e de bine...mie unul imi place..si o sa te bag la blogroll...
@razjudec...e posibil...desi as face-o neintenionat..e si mai posibil sa avem surse comune de inspiratie..poeti,filozofi,poate chiar muzicieni...Arta sa fie..:)
Trimiteți un comentariu