irinadehartie.blogspot.com Web analytics

joi, 29 aprilie 2010

Cearta cu "eu"

Se întâmplă să nu înţelegem ce se întâmplă. Ne speriem, ne ascundem şi căutăm motive, răspunsuri şi scuze. Ne urcăm în vaze de cristal, în pahare cu picior pline de mărgăritari şi câteodată în farfurii cu supă fierbinte şi ne dăm drumul pe pârtia plină de instincte dezgheţate, cu senzaţia că ale noastre sunt cele mai sincere, cele mai curate şi cele mai puţin vinovate. Ajunşi la capătul secundei, ne dăm seama că nici nu se poate repeta, nici nu se poate anula, că guma de şters îşi are şi ea limitele ei şi că oricât am încerca, "eu" nu mai e doar "eu", e "eu" plus sania şi pârtia şi paharul cu picior. Că "eu" nu mai înţelege nimic, că pastilele dimineaţa şi muzica fără versuri te adorm şi că nimic nu e mai puţin adevărat decât că frigiderul s-a obişnuit cu magneţii şi-au rămas acolo. Că eu sunt altceva decât eu.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Dar exista si radiere fara limite, niste super-radiere care sterg toate mazgalelile rautacioase facute peste "eu" si le lasa doar pe cele copilaroase care vin asa, ca niste hainute calduroase sa-l acopere pe "eu". O, da exista!

K. spunea...

Probabil că există, probabil că am şi eu buzunarele pline de ele, dar câteodată mă pierd şi uit. Şi mă trezesc că mi-e puţin frig în mijlocul verii. Dar da, există!