Etimologia viselor mele s-a descoperit datorită unor cercetări confuze sub patul mic de pe strada Venus. Şi-am găsit-o stricată, tristă şi pesimistă, supărată pe accentele ascuţite şi pe salteaua grea. I-am dat bucăţele mici de miere omogenă, am uns-o cu cănuţe blânde de cafea cu lapte şi-am lăsat-o singură în speranţa depăşirii traumelor. Cred că am greşit, dar cum de la un timp greşelile mi se transformă peste noapte în mulţumiri personale şi-n trepte către imaturitate, mă consolez cu gândul că un concept vag despre imaginaţia involuntară nu poate să sufere mai mult decât un pat tânăr de aproape-lemn. Ca să mă trezesc înfluturită şi ca să-mi amintesc câteva lucruri şi lucrări încă nepetrecute, mă trezesc înainte de ora unsprezece. Şi nu ştiu cum am reuşit, dar visele mele, deşi în absolută concordanţă cu traficul aerian, n-au fost întrerupte de nici un nor frustrat care ba pleacă, ba vine, în speranţa anulării vreunui eveniment nesemnificativ.
Am visat un câine mic şi alb care mergea vesel pe bicicletă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu