E curios cum, doar pentru că plouă şi cineva îţi spune că eşti speriat, dormi mai bine, aruncat cu puţină - doar puţină ură- sub plapuma colorată cu parfum de prietenii vechi şi căpşuni fără gust de pe liste cu lucruri interzise. Aş vrea să ştiu cum se numără soldaţii când din faţă vine presupusul inamic cu fuste lungi şi fâşii de păr nervos pe umeri, cum se aleargă lejer la şase dimineaţa, cum se poartă pantofii murdari, cum se editează cărţile încă nescrise şi cum se aleg miresele printre cutii cu medicamente. De fiecare dată când îmi lipseşte ceva, sun la castelul surzilor şi-mi vărs larvele neînfluturite încă prin receptorul bătrân - ştii, un receptor roşu cu multe găuri din care nu se aude nicio voce - şi de-acolo se desprind răspunsuri nestudiate dar inspirate blând. N-am spart nici trei farfurii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu