irinadehartie.blogspot.com Web analytics

miercuri, 7 octombrie 2009

Dintr-o sticlă

Mă supără interiorul sticlelor. Toate sticlele din univers. Mi se pare că sunt pline cu stele, mai mici şi mai mari, scurte şi bolnave, pline cu suflări greoaie de oameni bătrâni şi frumoşi, oameni spălaţi cu ceai de muşeţel de noapte şi desenaţi cu praf albastru de doctorie. Şi mă adun cu mine ca să nu scad tot universul din dopuri de sticle harnice, mă spăl pe gât cu lupte între partide politice de care nu-mi pasă şi-apoi mă trezesc bătrână şi şchioapă, aproape simpatică, aproape lucidă şi deloc singură. Să ne hrăneşti cu sfaturi şi cu particule de praf plictisit în interiorul sticlelor. Mi-e aşa de puţin ciudă pe vagonul de clasa a doua în care mi-am ucis bateria că încep să falsific semnături de poeţi, de îngeri şi de controlori...doar, doar mă voi trezi şi eu, ca şi celelalte stăpâne de cutii de bijuterii, într-o sticlă verde şi groasă, plictisită şi importantă ca o stea care n-a fost niciodată galbenă.

8 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Sunt sticle pe care nu trebuie să le destupăm. În ele sunt stele nefaste, care cad în numele nostru. În ele, demonii sunt închişi laolaltă cu îngerii...

bogdan spunea...

Mă supără exteriorul oamenilor. Toţi oamenii din univers. Mi se pare că sunt plini cu luminiţe de licurici mai mari sau mai mici, mai strălucitoare sau frumoase, cuprinse de elegii neştiute sau de utopii de neajuns. Nu cred că se poate. Nu cred că pot să înţeleg cum de ei, oameni fiind, nu-şi arată adevăratele feţe. De ce nu se revarsă peste tot ce e ştiut şi neştiut. De ce nu strălucesc ca stelele pe cer. De ce se ascund după trupurile lor fade şi înşelătoare. De ce nu zboară fără prejudecăţi peste lumi inventate, fantastice, de vis. De ce nu-i lasă orgoliul să fie oameni…

Unknown spunea...

Phiii, ce de bazaconii poti sa gandesti!

Anonim spunea...

mie imi plac sticlele pt ca sunt transparente. imi plac lucrurile transparente ;o) in sticle uneri se ascund licori magice. apa limpede, rece cand ti-e sete, este ea insasi o licoare magica. si ai observat ca orice bautura este mai racoritoare, mai proaspata si mai buna cand provine dintr-o sticla adevarata (nu de plastic) ;o)

K. spunea...

@Şerban Tomşa Câteodată, în vise nesărate, sticlele se destupă singure şi ne stropesc cu praf de îngeri şi stropi demonizaţi...şi noi,ca note muzicale plictisite, le primim pe toate cu zâmbete strâmbe.

@bogdan De unde vii tu de gândeşti aşa...cu litere calde şi zboruri altruiste? De ce n-ai tu timp să-ţi dai jos prosopul curat de pe faţă?

@bibi Phiii...că frumos mai e sunetul ăsta!:)

@..şi sticlele de 1l de Coca-Cola...câţi demoni se mai ascund şi-acolo...şi ce bună mai era!

Julian spunea...

... sticle iluzorii afumate de jertfa necuoscatorilor, in ingratitudinea de a lugrutina angoasa tanatosului, de a intinde ranile orizontului cu tartru si a postanticipa limita din extrovertirea cercului... sticle inchipuite prin sofismele reminiscente ale opacitatii rugoase, cu mesajele abrazive de atele paienjenite... ( de`ar fi stiut tihnitii de carenta lui...)

Anonim spunea...

Vin dintr-o lume cu prea mulţi sori, aşa de mulţi încât mă orbeau şi nu mai reuşeam să văd nimic, eram un nevăzător pentru că în jurul meu era prea multă lumină şi în acea lumină erau prea multe minunăţii de nedescris pe care eu nici măcar nu puteam să le bănuiesc, darămite să le văd. Aşa că am plecat de-acolo şi am ajuns aici unde pot să văd multe într-o lumină ambiguă. Dar mă mulţumesc cu atât pentru că ce e mult mă orbeşte şi ce e puţin mă face dornic de a ştii mai mult. Ce "caut" aici nici eu nu ştiu. Ştiu doar că nimic nu apare dacă nu există-n jur măcar o slabă lumină de lumânare.

K. spunea...

@Julian Prin sticle alergau căruţe murdare care nu auziseră niciodată cuvinte reci. Şi mai erau încă fericite.

@Bogdan Caută puţină spumă de lapte într-o cafea amară şi-o ţară din trei cuvinte, câteva boabe de porumb roşiatice şi-o mână de încredere-n strategia de marketing a lumii. Şi cred că ţi-ai găsit deja lumina. Potrivită şi ea...ca şi un măr galben muşcat strâmb.