irinadehartie.blogspot.com Web analytics

marți, 27 octombrie 2009

Toamna se numără prietenii

Aparent trăieşte într-un măr. Bine adunată, măsurată de câteva mâini goale şi-o sticlă de diluant peste părul violet. Sărbătoarea circarilor ne făcea fericite. În somn beam vin şi ne ascundeam în pachete de ţigări octogenare. Dormeam fiecare cu plapuma ei, sătule de poveşti cu ochelari şi sticle negre de suc dulce-otrăvitor. Tabla verde îmi acoperea spatele, creta murdară de mâini de copii aştepta să-şi găsească nemurirea în poze. "Tu scrii poezii şi scrisori"...i-am răspuns. Iar ea s-a ruşinat şi şi-a dat seama că trecuseră mai mult de zece ani de la aniversarea lui "Decebal în floare". La ora opt şi cinci cele patru telefoane sunau ca toaca mănăstirilor din nord. Eu trăiesc aparent într-o gutuie.

2 comentarii:

Monomaniac spunea...

niciodata nu e prea tarziu sa deschizi usa unui strain cu haine de prieten. totusi, e mereu prea devreme sa ii spui ca stii ce culoare are pielea lui si ca i-ar fi frig daca ar traversa strada in pielea goala. vecini si vecine de fructiera, va invit in faimoasa mea casa de cireasa. petrecere cu scortisoara! aduceti-va ochii odihniti.

Irina Alexandra spunea...

Nu uitaţi codiţele. Ţineţi-vă genunchii strânşi şi săriţi în bolul cu salată de fructe, lăsaţi-vă purtaţi de picioarele goale până simţiţi coniacul în urechi şi sâmburii strugurilor printre dinţi. Săriţi! Mă mănâncă cireşele!