irinadehartie.blogspot.com Web analytics

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Dureri

Mă dor ochelarii. Şi presentimentele. Şi şosetele de casă. Mă cam supără întunericul şi prinţii postmoderni. Mă dor ochelarii, tu înţelegi? Cred că am o sărbatoare în gât. Sper că luminile mele de noapte se sting şi se-aprind ca lipsa cratimelor.
N-ai vrea tu să te superi puţin pe mine ca fiu mai bună? Să fiu mai bătrână şi mai curajoasă.

Poftiţi! Intraţi! Sunteţi oaspeţii mei!

(Pt mami: Nu mă dor ochii! Nu-ţi face griji! Vă pup! :) )

5 comentarii:

Monomaniac spunea...

SFatuul medicului: schimba-ti locul in sala de teatru. cauta-ti un loc mai aproape de scena pt ca lucrurile sa fie mai clare, un loc mai cald, mai luminos si cu vecini pe gustul tau. N-ai vrea tu sa te incapatanezi si sa mergi pe scena? aplauzele sunt ale tale.

Irina Alexandra spunea...

"Ba da." (Mă îndrept către omul care trage cortina. Nu aude nimeni ce-mi spune.)
"Am fost. Au zis că trebuie să le arăt paşaportul de actor şi cecul cu obsesii la kilogram. Zic că trebuie să trec nişte probe. Că trebuie să le aduc pietrele nestemate din cireşele de toamnă şi să vorbesc limba şoptită a costumelor de epocă. Monomaniac? Un pic de ajutor. N-am la mine cuţitul de plastic."

Monomaniac spunea...

Cand te da cineva afara pe usa, tu intra pe geamul tau si bucura-te de jucariile de plus care te vor astepta mereu cu ochi umezi. dar daca e vorba de tipul care se ocupa de cortina, trebuie sa ii arati ca esti oaia neagra de originalitate. iti faci scena ta din lemn de trairi, te agiti o vreme si apoi, pe hartii, basme, matematici si fire de par blond ne poftesti sa intram.

Irina Alexandra spunea...

Am înţeles. Şi încerc. Promit. Dar am nevoie de actori. Să vedem dacă pot să-i scot din castelele lor de basme aritmetice. Mulţumesc, Monomaniac. :)

Lamaie spunea...

Scri...exceptional. Ai un blog superb. Felicitari!