În şosetele reci ale părintelui de ţară. Nu ştia să cânte. Îngâna ceva ca să nu adoarmă lumea-n cimitir. Pentru că lumea, plictisită fiind de cele mai multe ori, sătulă de plânsete şi claxoane, de sforăit şi de vase sparte, se ascunde în cimitir. Pe aleea din dreapta, în spatele unor locuri neocupate, cu mâinile pe genunchi, lumea stă şi-şi aşteaptă momentul de fericire. Apoi vine părintele cu zgomotele lui copilăreşti, cu geanta de fâş negru şi ochii puţin amărâţi, şi lumea se-apleacă, se uită pe sub pământ, îi cercetează şosetele şi pleacă.
Cele trei minuni din basme se ascund în şosetele reci ale părintelui de ţară. Nu toţi sătenii au maşină. Lumea s-a gândit bine înainte de alegeri. Lumea, cu tot cu sensul ei de univers, s-a supus lirismului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu