irinadehartie.blogspot.com Web analytics

marți, 26 octombrie 2010

Despre alţii

Eu, eu nu am maşină. Muncesc pentru taxi, pantofi şi din când în când tramvaie, autobuze şi fire, cum le spunem aici, în oraşul pe care l-am închiriat acum cinci ani şi aproape o lună. 
Eu, eu beau cafea. De vreo trei ani. Mai în plic la cuptorul cu microunde, mai la filtru altcuiva, mai la câte-un bar frumos cu lapte mic la cutiuţă. Cu linguriţa aruncată-n cana transparentă sau cu fulgi. Cu lapte natural, vă rog. 
Eu, eu vorbesc singură pe stradă. De obicei în altă limbă. Numai când ştiu că nu m-aude nimeni. Dar câteodată din senin apare un biciclist deloc surd care se-ncăpăţânează să-mi asculte gândurile. Şi tac. Sau nu tac. 
Eu, eu mă plâng destul de des. Cui nu trebuie şi despre lucruri neimportante.Imediat după, mă simt vinovată şi mă plâng pentru că mă plâng prea des.  Şi încerc să nu mă mai plâng. Şi nu reuşesc niciodată. 
Eu, eu credeam că am un sistem de valori. Dar când am ajuns nu se mai vindeau, aşa că mi-am luat un coş de paie şi le-am aruncat acolo pe toate. Ochii mei sunt atât de deschişi că mă dor. Valorile mele n-au sertare.
Eu, eu strâng facturile pe frigider şi nu mă uit niciodată la ele.
Eu, mâine.

4 comentarii:

Vlad Stroescu spunea...

Eu sunt biciclist. Scuze dacă ţi-am auzit vreodată din greşeală gândurile.

Fanfan spunea...

Eu cred ca maine are destule secunde cat sa cuprinda valori si ganduri si cafea ;)

Aicha spunea...

Eu am masina:))

Irina Alexandra spunea...

Eu mai sunt şi perna pe care nu dorm.