vineri, 11 septembrie 2009
Zăpada tremura pe sub ghiocei. Se întâlnea cu toamna când avea guturai. Şi nimeni nu înţelegea demersurile anotimpurilor. Să tot fii străin la tine-n curte când zilele săptămânii îşi şterg papucii cu nori de silicon şi numerele ameţite se sprijină de bolţarii pufoşi. Mai mare beţie de cuvinte decât în anotimpul meu de bucurie nici c-am mai văzut! Şi de când nu mai cad frunzele toamna?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
De când două fete scriu despre toamnă, frunzele nu mai cad niciodată...
De când nu mai cad frunzele fetele din porturi scriu pe apă cu parfum scump de cerneală. Şi pianul continuă să-şi cânte mirosul...
Trimiteți un comentariu