Am fost odată, mai mult ca niciodată, pirat. Şi m-am luptat cu casele de discuri. Şi-am cântat pe scene din lemn de fag din Australia. Şi-apoi mi-am pus basca pe cap şi te-am întrebat dacă ai un foc şi-o carte de gramatică. Să-ţi fi povestit o frază. Dar tu erai drept şi-ai plecat furios pe hoţi şi pe steagurile negre din Vigo. Eu am încălecat pe-un vapor în miniatură şi-am pornit spre tărâmul vecin, unde-am cântat cu Joaquin Sabina. M-a întrebat dacă n-aş vrea puţin iaurt cu alune la cină. I-am răspuns că prefer o carte de gramatică. Şi-a plecat zăpăcit de metateze.
Astăzi sunt un storcător de fructe stricat în care se ameţesc cu praf de puşcă tot felul de bomboane din ciocolată nemţească.
9 comentarii:
Poate ca nu sunt eu o fire destul de "artistica", dar nu vad decat un amalgam de idei metaforice; sau poate e ceva subliminal, ce sta intr`o virgula, iar dupa aglutinarea mesajului, ni se face cognoscibila vreo revelatie? De ce despre ce, si cum nu pentru ce, sau cine? Scopul nedefinit incognito neantului? Tind a crede: totul are un scop in demersul sau evolutiv spre implinire, chiar si demersul consubstantial in sine, ubicu intre nemanifestare si concretizare. Asadar...?
A nuu...nici măcar atât nu e! Nici măcar un amalgam de idei metaforice. Sunt doar cuvinte.Câte o sticlă pe câte un bufet, câte o melodie în winamp, o dezamăgire pe care nu poţi s-o spui cu toate cuvintele de teama penibilului, dorinţa de a mai scrie ceva...Din astea.
Cât despre "cognoscibil/incognito(că tot sunt din aceeaşi familie), aglutinare, demersuri evolutive sau consubstanţiale, ubicuu etc...mmm...păi...n-aş zice! Sună ca o pădure rece de cactuşi.Nu crezi? Eu sper că era doar o ironie.Artistică.
<<"Pacat... inca o dezamagire." "Pentru cine?" "Antevorbitorul meu... dar, eu... cine mai sunt?( si ma uit in oglinda) Haine, trup, o privire, gandesc, ceea ce gandesc\ de ce gandesc... dar ce\cine ma face sa gandesc? Sa fie "eu"? Dar "eu" stie ca el nu exista pentru ca gandeste pentru altcineva? Iar `cela cine mai e?">>
Pacat... inca o dezamagire... dar poate nu e capat de lume. Cum am facut`o pan`acum... defapt cred ca merge singura... ( "si eu ce rost mai am?")
din seria "Care pe Care, dar cine mai stie."
Julian, psihologie? Nu mă aşteptam.
Din seria "Să scriem.Bine."
*ma conformez... aidoma neologismelor greu digerabile epicului clasic... subliniem idei.
**conturez... psiho-socio-folozofie, preponderenta tertiara.
Dedublarea spectrului potential (violation rule nr. *) prin aspirare, dorinta necunoscutului pentru scenarii felurite imprastiate in acelasi decor si\sau imaginativa realitatii in esenta, intr`o existenta tranzitiva prin toate punctele cunosterii, si totusi sa ne spunem "eu"... sau suntem parte din context?
capitolul "Me is (not) me. To be or not to be?"
PS: Dar daca, de ce tocmai "eu"? Poate pentru ca e singurul lucru care ma desparte de "nimic"...
Cândva eram şi eu un eu mai mic fără ghilimele şi oglinzi. Şi-apoi s-a stins lumina şi-am continuat să mă cred altcineva. Mi-am cusut haine ca ale lui, mi-am tuns părul şi-am început să cred că-mi place literatura. Mă speriam când oamenii mă confundau cu mine şi mă bucuram când îl enervam clipind. Lui îi plăceau neologismele. Şi-am început să mă prefac că mie nu. Ca să semănăm mai bine. Din capitolul "Mâine e duminică", subcapitolul "Fără Post-Scriptum"
(reactualizare: azi e duminica.)
Si cum paradoxurile imi intriga simturile prin paroxism, dindarat le fascineaza prin incontinenta maladiva specifica proceselor logice, concluzionate apocrif de identitatea umana... organigrama liniilor ce converg unei ratiuni comune... restul subpozitii (rebuturi?). Deci prefer un "totul"... Ma... intriga* inertul analizei in vectorul discernamantului, de separare si indexare a tot ceea ce mai avem unitar: umanul.
*si inca latura nadejdii in cei al nostru consacrat: morala disociaza etica gnostica prin simpla contemplare asupra`i... (dar si ea trebuie sa fie logica? prin logica... dreapta?)
Din seria "1+ orice= cu 1 mai mult, un 1 mai mare, o singura cale?"
As vrea o fraza nici lunga, nici scurta, dar sa fie spusa pe un ton frumos,sa fie o voce placuta ... si sa ma faca sa zambesc ;o)
@FanFan...vorbeşte cu vântul, cu Tamara Lempicka şi cu rugina de pe ceasurile reginelor. Vorbeşte-le tu. Frazele tale. Nici scurte, nici lungi, dar spuse frumos.
Trimiteți un comentariu