Cu drag, Alsacia

Mărgelele abia ieşite din vopsitoria cucilor din poveşti. Mă gândeam să-i dăruiesc jumătate din Franţa. Sau Alsacia singură, cu berzele ei chicioase şi nemţii hotărâţi să şi-o ia înapoi. Apoi m-am gândit să-i construiesc puţină zăpadă şi-o fărâmă de somn. "Să doarmă măgelele", mi-a zis Cervantes, şi eu i-am răspuns puţin ruşinată şi oarecum iritată: "Să doarmă Sancho pe colţuri de reviste colorate şi să moară morile de-atâta cer senin şi mărgelele mele tot nu-şi închid ochii!" El mi-a şoptit ceva la ureche, iar eu i-am răspuns speriată: "Pe Neruda şi Auster...dar nu-i cunoaşteţi..." Şi mărgelele au început să cadă, încet şi neruşinate, aproape râzând, ca şi cum numai ele, mărgelele, ar fi putut înţelege întrebarea şi numai eu n-aş fi ştiut răspunsul.-